Jurnalul unui outsider

Administrator

Conștiința de stăpîn

Ioan NEACȘU

Constantin Noica spunea, într-o conferință despre Ardeal pe care a ținut-o la radio în 1940, că românii trebuie să capete conștiința de stăpîni. Citîndu-l pe Nicolae Bălcescu din studiul „Mersul revoluției în istoria românilor”, marele nostru filosof spunea că românii au pornit în istorie ca robi, au devenit apoi servi, adică robi cu raporturi contractuale, apoi proletari, adică inși fără jug, dar și fără bunuri, pentru a deveni apoi posesori, dar fără conștiința, libertățile dar și răspunderile unui stăpîn. Proprietatea este singura care îi poate da omului conștiința de stăpîn, cu demnitatea, drepturile, dar și răspunderile stăpînului. „A avea conștiința de stăpîn – iată ce nu ne-a învățat întotdeauna istoria, în cutremurătoarea ei desfășurare. Un tip de român cu conștiință de stăpîn era năzuința lui Bălcescu. De ce n-am spune? Ea este încă marea noastră năzuință” spunea Constantin Noica în pragul războiului care ne-a aruncat pentru încă o jumătate de secol în robie. Din păcate, conștiința de stăpîn a românilor în propria lor țară continuă să fie și acum, pentru noi, încă o mare năzuință.
Așa cum remarca Nicolae Bălcescu, un om este liber, are conștiință de stăpîn nu doar pe averea materială, ci și pe sufletul său, abia atunci cînd devine proprietar. Problema proprietății este cea mai însemnată nu doar pentru independența noastră economică, nu doar pentru prosperitate, ci mai ales pentru independența morală, pentru demnitatea și încrederea în sine pe care le presupune un om liber. Iată de ce ocupantul sovietic a distrus în primul rînd proprietatea. Cel mai important lucru care trebuia să fie realizat după căderea comunismului era restabilirea proprietății ca bază nu doar economică, ci mai ales morală a libertății. Din păcate, cei care au ajutat ocupantul timp de o jumătate de veac să distrugă țara au continuat să ducă o politică de discreditare a proprietății, sau de învrăjbire a oamenilor care aspirau spre o revenire la normal. Celor fără de pămînt li s-a dat din puținul celor cu două-trei hectare, iar marile IAS-uri au rămas pradă hoților. Problema caselor naționalizate a dus – și încă mai duce! – la învrăjbirea dintre proprietari și chiriași, în timp ce imobilele de valoare au fost luate cu japca de nomenclatură. Țărani dintr-o comună din județul Bacău fac greva foamei deoarece nici după cincisprezece ani nu sînt puși în posesia averii pe care o au din moși-strămoși. În acest timp, pădurile au fost rase de firme ale unor străini care probabil nici nu știu unde este România pe hartă, dar sînt ajutați de mafia locală. Aflu din ziare că în Transilvania vin grofi din lumea largă și revendică domenii și castele care de sute de ani nu le mai aparțin. Retrocedarea a devenit din act de justiție – afacere, apoi hoție curată. Aventurieri din Australia pînă în Alasca au aflat că aici este rost de pradă și vin „zarea lumii-întunecînd”, iar stăpînul adevărat al acestor locuri se duce să se vîndă unde o vedea cu ochii. Retrocedarea proprietăților, fie funciare, fie industriale sau imobiliare ar fi trebuit să țină cont de jaful comunist, care a însemnat naționalizarea și colectivizarea. Este absurd să ne întoarcem la 1700. Ar fi trebuit să fie făcută o fotografie a Romîniei normale, să zicem la 6 martie 1945, cînd a început de fapt jaful, și reconstituirea proprietății să fie făcută în funcție de acest stop-cadru. Nici să se revendice proprietăți peste care au trecut secole și zeci de stăpîni, dar nici să se ia cîteva prăjini de la micii proprietari băgați cu forța în GAC-uri ca să fie împroprietăriți alegătorii domnului Ion Iliescu!
În sfîrșit, vîrful uriașului furt îl constituie privatizările frauduloase, prin care ne trezim cu stăpîni care nu au nici un drept la bogățiile acestei țări. Desecretizarea contractelor, arestarea „spionilor” arată cum a fost vîndută România în ultimii cincisprezece ani. În loc de Sovrompetrol și Sovromlemn avem acum OMV și poate chiar Gazprom! Tovarășii s-au opus cu înverșunare ca proprietatea să fie garantată de Constituție pînă acum, cînd și-au făcut plinul și nu numai că au introdus prevederea respectivă în textul legii, dar au avut grijă să scrie apăsat că proprietățile dobîndite, indiferent cum, sînt prezumate ca fiind licite!
Și totuși, proprietar nu este doar cel care-și numără milioanele de euro din conturi. Ba chiar aș spune că adevăratul stăpîn este cel care are o casă, o curte, o grădină, un cîine, chiar un apartament. El trebuie să capete conștiința de stăpîn, pe care cu atîta patos o reclama Constantin Noica; el trebuie să nu mai stea cu căciula în mînă nici pe la ușile autorităților, nici pe la uși din Europa. Pentru a fi respectat, el trebuie să se respecte pe sine, iar asta începe cu respectul arătat proprietății. Să-și îngrijească ogorul, nu să se ducă să culeagă căpșuni în Spania, să aibă grijă de casa în care stă, nu să arunce pe geam sticle goale și mucuri de țigări, ca și cum ar fi într-un ghetou de la periferia Madridului, sau a Romei, să-și educe copiii în respectul și dragostea pentru casă; într-un cuvînt, să se comporte ca un stăpîn, nu ca o slugă. Și să se bată cu hoții pentru ce-i al lui dat de Dumnezeu, mult-puțin, nu să se roage la cei care l-au furat și l-au asuprit o jumătate de secol și continuă să o facă.
Dacă mulți români vor continua să se comporte ca niște slugi, mă întreb cu durere: cine sînt, de fapt, stăpînii României?n primul rînd proprietatea

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!

Urmărește Ziarul de Bacău pe WhatsApp Alerte de ultimă oră și știrile importante direct pe telefonul tău.
Urmărește Canalul

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie-l mai departe!

Ajută comunitatea din Bacău să fie informată corect și la timp.

Dreptul la Replică & Corecturi Editoriale

Ziarul de Bacău garantează dreptul la replică pentru orice persoană sau entitate menționată în articolele noastre, conform celor mai înalte standarde de deontologie profesională. Solicitarea argumentată și eventualele dovezi pot fi transmise pe adresa redacției. Răspunsurile conforme vor fi publicate cu celeritate, în condiții de vizibilitate similare.

Derogare Legală RGPD Art. 7 Legea 190/2018

Specificul Activității Jurnalistice

Articolele și investigațiile publicate sunt realizate în exercitarea libertății de exprimare și a dreptului publicului de a fi informat, garantate de Art. 30 din Constituția României și Art. 10 din CEDO.

Conform Art. 7 din Legea nr. 190/2018 și Art. 85 din Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR), activitatea jurnalistică beneficiază de derogare legală expresă de la dispozițiile RGPD când vizează persoane sau fapte de interes public. Încercările de intimidare juridică împotriva jurnaliștilor (SLAPP) sunt respinse de drept.

Opinii & Comentarii Cititori

0

Nu există încă opinii la acest articol.

Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.

Adaugă o opinie

Adresa de email nu va fi făcută publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Datele furnizate sunt prelucrate conform Politicii de Confidențialitate și Regulilor de Comentare. Adresa IP este stocată strict în scop de securitate și prevenire anti-spam.