Schimbarea la față

…Pururi nouă și deșteaptă

• „Bani de buzunar”, „cacealmale” etc.

Socotită, de cunoscători, nu de ageamii, una dintre cele mai puternice limbi vii, ROM+NA noastră – „veche și înțeleaptă”, dar și pururi nouă și „deșteaptă”! – este, neîndoielnic, o COMOARĂ de nectaruri locuționale de rară expresivitate! Poate de aceea euro-valahul EMIL CIORAN a socotit că cea mai frumoasă și plină de miez poezie, în partea asta de lume, se scrie (alături de engleză) în românește! Revenim mereu cu tot sîrgul la mirabila poveste a vorbelor românești…
BUZĂ – De cîte ori noi, românii (în istorie, dar și în traiul de fiecare zi) nu rămînem, n-am rămas „cu buzele umflate”, dezamăgiți, înșelați în așteptările noastre de care mai de care, care a venit în țara noastră „de-au cerut pămînt și apă” (EMINESCU), ne-au speculat buna credință și noi „ne-am mușcat buzele” de necaz și păreri de rău! Cînd fluierăm a pagubă, se zice că „batem din buze”, iar cînd „ne crapă buza” înseamnă că avem mare nevoie de ceva! Uneori ne mai „lingem buzele” cînd poftele ne sînt disproporționate față cu „putirința”. Pentru mine unul, „buza de iepure” nu-i un defect din naștere; am cunoscut o doamnă „buză de iepure” de-li-cioa-să!…
BUZUNAR… – „Banii de buzunar” vine că-s o sumă mică de lovele; acum și asta depinde de „buzunar”, că una-s „banii de buzunar” al unui „baron” și alta-s firfiriciii unui pîrlit de pensionar! Cînd furi cuiva bani din buzunar vine că-l buzunărești; dar e și o altfel de „buzunăreală”: cînd prin hotărîri de guvern cresc taxele, se scumpesc benzina, gazele, electrica vine că dumnealui statul ne buzunărește; evident, e vorba de o buzunăreală legală (un fel de jaf organizat!) cu aprobare de la generosul nostru staf guvernamental și parlamentar.
CABALĂ – cuvînt doldora de miez și capcane, deopotrivă pentru inițiați și novici; din mistica vechilor sau mai noilor „cabaliști”, noi, „modernii” (cu nu prea multe lucruri sfinte la activ ori pasiv!) am reținut (ori inventat) înțelesul figurat de „uneltire” și „intrigă”, că la de astea „geniul” uman se pricepe al naibii de bine! Ai zice că istoria lumii, în întregimea ei, este o uriașă, fantastică și… regretabilă „cabală” cu sensul de „intrigă” ori diavolească „uneltire”, asta în ciuda milostivului, divinului proiect inițial pus la cale de stăpînul văzutelor și nevăzutelor! De meditat cît nu e prea tîrziu, și de luat măsuri… Dar, revenind o țîră la vorba dintîi: cabala (quabalah) nu-i cine știe ce taina vorbelor, însemnînd – ca verb – „a primi, a releva, a dezvălui” – și ca substantiv: „sistem practic de a ne înțelege pe noi înșine” și relația noastră cu lumea în care trăim! Asta-i tot! Dom’le, cum am mai complicat noi, oamenjii, lucrurile în istorie, e de groază, și cum încă le mai complicăm!…
CABINET – E-hei, unde-s vremurile de odinioară cu „cabinetul 1”, „cabinetul 2”, dar și „cabinetul 00”?!… Avem și-acu’ din astea, atîta doar că „ocupanții” sînt alții, după părerea unor cîrcotași, mai răi ca cei dinaintea lor! în fine… „Cabinet medical” – e-hei, cîte am auzit că se petrec într-un cabinet medical (și nu doar „medical”!) încuiat pe din lăuntru! în anii dinaintea „loviluției” se vorbea de un, unul singur, „cabinet de partid”; azi e diferit: funcționează „cabinete de partide” deoarece „pecereul” e-n toate…
CACEALMA – Cînd la pocker te dai că ai carte bună spre a-ți intimida adversarul și cînd acesta „se aruncă”, iar tu cîștigi „potul” cu o carte (pică, treflă, caro, inimă…) mai mică decît a lui! Cacealmaua (păcăleala, înșelăciunea, fraiereala) se practică, mai nou, în politică! Ghici-ghicitoarea: „Cine-i cel mai mare cacealmist dintre cacealmiștii indigeni”?!
CADRE… – Da, avem, mai avem „direcții de cadre”, pregătim, o-ho, „creștem cadre”, promovăm tinere cadre, dar treburile tot nu merg, de parcă aceste promițătoare „cadre” ar fi niște „cadre metalice”, înțepenite în proiecte… Bine măcar că o dulce „cadră de fată” ne mai ostoiește inimile…
CAIAFĂ… – E plină societatea de „caiafe”, de persoane fățarnice, de ipocriți; purtatul de la Ana la Caiafa se practică mai abitir decît pe vremea „fiului omului”! Dar pînă cînd?! (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!