SINAXAR Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Apostol Carp

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Filip Neri

Un om oarecare din Constantinopol, cu frică de Dumnezeu și credincios în Hristos, care iubea pe Sfîntul Nicolae și era iubit și el de dînsul, a vrut să facă o călătorie în altă țară. Fiind grăbit cu problemele pe care le avea, s-a dus la biserica Sfîntului unde și-a făcut rugăciunea după obicei. Apoi, și-a luat rămas bun de la rude și de la prieteni, a intrat în corabie și a plecat. Iar cînd a fost la 9 ceasuri din noapte, s-au sculat corăbierii să întoarcă și să întindă pînzele, deoarece a început alt vînt. Atunci, s-a sculat și acest smerit om să meargă după apă și, avînd toți de lucru cu întinsul pînzelor, s-a întîmplat că s-a împiedicat și a căzut în mare. Fiind întuneric și vîntul pornind corabia înainte,corăbierii n-au putut să-l ajute cu nimic, ci plîngeau de amara moarte a acelui om. Iar el, căzînd în mare, cum era îmbrăcat, și aflîndu-se în largul marii, a zis: „Sfinte Nicolae, ajută-mi!” După ce a strigat ceva timp acest cuvînt, s-a petrecut o minune. S-a aflat omul în mijlocul casei sale, deși i se părea că este în adîncul mării. Iar vecinii, auzindu-i glasul, s-au sculat, la fel și cei din casă, au aprins lumina și, strîngîndu-se și vecinii de afară, l-au văzut cu toții cum stătea în mijlocul casei și striga. Iar apa de mare curgea din hainele lui. Cu toții au încremenit și au rămas muți de groază, iar el a zis: „O, fraților, ce este aceasta ce văd?” Că știu bine că ieri, la nouă ceasuri, cînd mi-am luat ziua bună de la voi, de la toți, am intrat în corabie, am purces la drum, căci avînd vînt bun, am mers cîtva timp, iar cînd a fost la a doua și a treia strajă din noapte, adică la nouă ceasuri, m-am dus pentru apă și m-am împiedicat de corăbieri și am căzut în mare. Ș am chemat pe Sfîntul Nicolae întru ajutor, iar acum nu știu unde mă aflu, ci spuneți-mi voi că eu mi-am ieșit din fire și sînt uimit.” Iar aceia, luînd seama la cuvintele lui și văzînd apa mării, care curgea de pe dînsul, au strigat: „Doamne, miluiește!” Apoi, s-a dezbrăcat și a luat alte haine și s-a dus la biserica Sfîntului Nicolae. A căzut cu lacrimi și rugăciuni la icoana Sfîntului. Cînd a sosit ora slujbei de dimineață, s-a strîns poporul, s-a făcut cunoscut la toți minunea. Cele petrecute au ajuns și la urechile împăratului și ale Patriarhului, care, au făcut sfat, au zis să cheme pe acel om. El s-a dus și le-a povestit tuturor minunea și, laolaltă, au slăvit pe Dumnezeu pentru iubirea Sa de oameni, arătată prin sfinții Săi. (Constantin GHERASIM)