Maxime și cugetări

Bisturiul social-democrat

Vasile PRUTEANU

Atîta timp cît nostalgicii privilegiilor comuniste și cei ai ordinii draconice impusă de dictatură se refugiau în vechile legitimări, nedorind sau nefiind în stare să-și asume noi norme de viață socială, PSD s-a situat binișor în simpatia electoratului. Cu toate transformările suferite pe parcurs, de la FSN la PSD, acest partid nu s-a regăsit niciodată în polul social-democrat, ci s-a adîncit pervers într-un clan pus pe jaf și rapt de tipul capitalismului sălbatic și al „acumulării primitive” a capitalurilor. A păstrat cu o perseverență diabolică tipul de discurs acuzator-calomniator, care a prins la o populație departe de a avea o cultură politică neafectată de resentimente „anti…” de toate felurile. Obsedate și încîntate de vechea retorică, vîrfurilor acestui partid le-a fost greu să observe că universalizarea piețelor formează o altă percepție, un gen hibrid de cultură globalistă, a cărei coeziune o asigură comunicațiile, informația, divertismentul și comerțul. Se aștepta mult de la acest partid după aruncarea peste bord a lui Ion Iliescu și Adrian Năstase. Din păcate, Mircea Geoană s-a dovedit a fi doar un papagal colorat, emițînd obsedant același sunete răsuflate ca: „dezastruoasa guvernare”, „ciuma portocalie”, „maximum de incompetență”, „din punct de vedere etic și moral” etc., de care lumea s-a cam săturat. în partid se simte nevoia unei schimbări rapide și radicale de atitudine, o poziție fermă vizavi de elefanții veniți din vechiul regim, o viziune modernă privitoare la existența și ființa României încorporată în UE. Incapacitatea tuturor guvernelor de după ’89 de a asigura populației un trai mai decent ar legitima existența unui PSD activ, bătăios, luptător pentru ridicarea drepturilor omului la altă dimensiune.
Mîine va începe congresul acestui partid. Sper ca divergențele dintre diferitele curente de influență din interior să se atenueze, astfel încît, în armonie, să aducă în fruntea PSD un personaj capabil, vizionar, care să insiste pe adoptarea unor programe social-economice benefice pentru o populație ai cărei șomeri și bătrîni sînt aduși în pragul disperării. Medicamentele compensate, de pildă, este o componentă a neputinței guvernelor de pînă acum. Deși pentru rezolvarea acestei probleme, la propunerea ministrului sănătății, taxele pe viciu – țigări și băuturi alcoolice – au crescut amețitor, farmaciile nu mai pot onora rețetele compensate după 3-5 zile. Iată un sector social în care PSD ar avea o mare marjă de manevră. „Este știut cîtă oroare are lumea de bătrînețe și sărăcie. De aceea zic: schimbați-vă pe voi înșivă și se vor schimba ele și timpurile”, scria Emerson cu îndreptățire.
Un partid cu adevărat social-democrat trebuie să-și propună în centrul proiectelor lui lupta împotriva șomajului, sărăciei și bolilor care afectează o parte importantă a populației. Pentru asta trebuie să renunțe la vechea ciolaniadă dezlănțuită. Altfel, segmentul sărman al electoratului va fi cu ușurință atras de către PD sau partidele liberale a căror politică se orientează pe alt tip de dezvoltare, survenită din tendința mondială de globalizare. Că aceasta se manifestă puternic, mi-a fost confirmată de o vizită în Rusia, socotită mult mai tradiționalistă și mai puțin democratică. Turiștii care se lansează în căutarea unor fărîme din Rusia pravoslavnică de altădată (fără a se îndepărta prea mult de muzica MTV) își pot procura tradiționalele păpuși „Matrioșka”, dar avînd de data asta fețele deloc tradiționale ale lui Bruce Lee, Madona, Boy George, Dave Stewart sau Anie Lennox. Se mai poate baza un partid social-democrat pe memoria politică a „marelui prieten de la răsărit”, avînd în vedere evoluția societății rusești contemporane? Răspunsul e categoric, NU! Acesta trebuie căutat în realitățile României de azi, a cărei dezvoltare este haotică, nediferențiat comercială și cu o populație ajunsă la „gradul maxim de mediocritate”, vorba (greșită) a d-lui președinte Traian Băsescu.
Congresul PSD, care începe mîine, pare a fi decisiv pentru o nouă orientare a partidului, cu condiția ca „centrele de putere și influență” (Mitrea, Hrebenciuc, Rus, Dîncu) – cum le-a denumit Sorin Oprescu – să nu impună fie o personalitate de carton ca Mircea Geoană, fie una înțepenită și ineptă ca Antonie Iorgovan. Dacă doctorul Sorin Oprescu se va impune, bănuiesc că vor intra sub bisturiul operator al acestuia multe dintre mentalitățile tributare trecutului și mai ales cancerele raptului fără frontiere, practicat de guvernul Năstase. „Siguranța biruinței o dă cumpătarea minții”, scria fabulistul Esop. Cumpătare de care au acum mare nevoie delegații la congresul PSD de mîine. Dar, „să nu lăudăm ziua înainte de a se fi făcut seară” (Schopenhauer). de cultură globalistă, a cărei coeziune o asigură comunicaț

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!