Jurnalul unui outsider

Limitele democrației

Ioan NEACȘU

Au trecut șaptesprezece ani de cînd românii cred că au scăpat de dictatură, că democrația s-a instalat pe meleagurile noastre și de roadele ei beneficiem cu mic, cu mare. Evenimentele din decembrie 1989, încă neclare nici măcar pentru procuratură, cele din Piața Universității, unde s-a strigat pentru prima oară „este interzis să interzici”, unde s-a cîntat celebrul imn al golanilor: „Mai bine golan, decît activist,/ Mai bine mort, decît comunist”, sînt acum istorie. Cei care le-am trăit le privim cu nostalgie, vedem acum, din perspectiva anilor care au trecut, cît de naivi am fost. În timp ce noi făceam mitinguri și făceam teoria democrației, credeam sincer că lumea pe care o vedem la orizont este o lume a recunoașterii valorii, a cinstei și a prosperității rezultată din sudoarea frunții, foștii directori și gestionari, securiștii și activiștii, într-un cuvînt fosta nomenclatură se aduna în „frății”, după cum le spune domnul Cozmin Gușă, se organiza și cu o veche știință a devalizării bogățiilor țării, deprinsă în lungile decenii ale dictaturii, începea să-și împartă industria și agricultura, băncile și resursele energetice, tocmai în numele democrației. Ei știau încă din vremea lui Ceaușescu felul în care se manipulează ideile democratice. Alegeri se făceau și atunci, ba chiar erau în unele circumscripții cîte doi candidați, ca oamenii să creadă că au de unde alege. Evident, totul era fals, deoarece deputații din Marea Adunare Națională erau aleși cu grijă de Partid, se făcea chiar o „structură” demagogică: un număr de țărani, de femei, de muncitori, de tineri, dar cei care luau decizii era tot Cepexul, de fapt soții Ceaușescu, deputații doar votau. Legile erau astfel votate democratic de un Parlament ales democratic! Unele chiar respectau drepturile omului, sau alte principii de drept democratice, astfel încît cineva din afara României, citind aceste legi, se mira cum de oamenii nu-s mulțumiți. Legile erau, în principiu, europene, dar aveau „instrucțiuni de aplicare” de zeci de ori mai stufoase, care de cele mai multe ori le întorceau sensul cu o sută optzeci de grade!
Nomenclatura a profitat din plin de noua democrație, care era tot atît de ușor de manipulat, și a lansat o furibundă demagogie menită să mascheze furtul. A vorbit de egalitate, de protecția celor săraci, de grija pentru pensionari, profesori, medici, de necesitatea aplicării unui impozit progresiv, tot felul de perdele de fum în spatele cărora ei au furat tot. Oamenii, săraci și naivi, i-au crezut și i-au votat. Alegerile democratice, făcute după principiul „un om, un vot” s-au dovedit mereu favorabile demagogilor, deoarece după acest principiu un academician și un boschetar sînt egali. Decizia se ia de majoritate, ori majoritatea nu-i formată nici măcar din academicieni… Electoratul de stînga nu vede că, oricît ar vota PSD-ul, o duce din ce în ce mai greu. El nu înțelege că prosperitatea din România, cîtă este, o datorește politicilor liberale sau democrat-creștine. El îl ascultă pe domnul Mircea Geoană cu un excelent discurs demagogic și se duce să voteze baronii socialiști, crezînd că îi va crește pensia, sau leafa. Sfîntă naivitate! Cineva propunea ca votul să aparțină doar celor care sînt conștienți de această acțiune politică, să se dea un examen pentru Carnetul de alegător, cum se dă pentru Carnetul de șofer! Sigur, este o propunere fantezistă, dar conține în ea mult adevăr. Poporul român trebuie să se trezească, măcar în următorii trei ani, cîți au mai rămas din sumbra profeție a lui Silviu Brucan. Cînd se va trezi, însă, hoții vor fi cu buzunarele pline, iar alegătorii vor fi tot cei mai săraci oameni din Europa. Cum poate fi stopată această goană după avere a „frățiilor” foștilor nomenclaturiști? Prin lege? Parchetul nu poate, sau nu vrea să facă mai nimic. Autorii crimelor din decembrie 1989, sau din Piața Universității încă mai sînt anchetați. Ancheta poate dura multe zeci de ani, domnul Ion Iliescu ne-a dat de exemplu asasinarea lui Kenedy, care nu-i lămurită nici azi! Legea controlului averilor dobîndite ilicit, atît de insistent cerută de Partidul Conservator, este amînată mereu de un Parlament care știe el de ce se opune.
La Congresul extraordinar al PSD domnul președinte Mircea Geoană a subliniat faptul că socialiștii români se întorc la valorile autentice ale socialismului odată cu revenirea la culoarea roșie a steagului sub care au luptat împotriva poporului român mulți dintre cei din sală sau părinții lor. Domnul președinte Ion Iliescu a protestat vehement împotriva condamnării comunismului, plănuită destul de timid de domnul președinte Traian Băsescu. Mi l-am amintit acum șaptesprezece ani, la televiziune, cînd a spus că „Nicolae Ceaușescu a întinat idealurile nobile ale socialismului”. Oare chiar au trecut acești ani? Oare chiar nu am învățat nimic?
Cel mai bun cadou pe care Parlamentul României îl poate face poporului nostru în acest decembrie aniversar ar fi adoptarea de urgență a Legii Lustrației, dar și a Legii controlului averilor dobîndite ilicit. Manipularea principiilor democrației, sau a Constituției, de către cei care vor să transforme România într-o țară de sclavi ar trebui să nu-i păcălească măcar pe parlamentarii care formează majoritatea. Ei încă mai pot adopta aceste legi.Adunar

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!