Părerea mea

Dependent de… „OPINII”

Decembrie 1989 a însemnat, printre foarte multe, și dispariția unor ziare, concomitent cu apariția altora, cuvîntul scris trebuia să ajungă, filtrat prin luciditate și echidistanță, deopotrivă prin prudență, la publicul cititor aflat mereu în căutarea de adevăruri și repere, cu interesul lui ca teme și viteză de prezentare. S-au afirmat atunci și foarte mulți gazetari, pe care timpul i-a confirmat sau i-a infirmat și în curgerea lui a mai dovedit, încă o dată, că „e vai de țara care nu are bătrîni”, noutățile rostogolindu-se după o lege exponențială cu care trebuia ținut pasul.
Sita anilor a adus în calea cititorilor, după observații, adaptări și acordări la cerințe, și „Ziarul de Bacău” care, în numărul său din iunie 2003, publica articolul „Iartă-ne, Mărite Doamne”, prin care se explica amnezia unor băcăuani care, în urmă cu o săptămînă – de ziua trecerii la cele veșnice a Stăpînului Moldovei – nu comemoraseră nici măcar cu o floare evenimentul prin depunerea ei la baza soclului statuii ecvestre cu care aceștia se mîndreau de șase ani; gestul minim nu a fost făcut nici de Asociația Culturală ce poartă numele voevodului, deși avea în frunte o puternică personalitate științifică și politică. Cu amărăciune, semnatarul conchidea, sperînd că „poate, la anul!”. Replică la motivul de tristețe, în cadrul anului ștefanian un locuitor de lîngă Borzeștiul copilăriei binecredinciosului voevod a reacționat cu cîteva rînduri modeste, ce s-au voit invitație la a testa memoria colectivă a trotușenilor, care la vederea unor obiecte foarte vechi ar răspunde în mod invariabil: sunt de pe timpul lui Ștefan cel Mare și Sfînt, înțelegîndu-se că timpul amplifică uriașa personalitate a celui cu loc unic în istorie și simțire românească. Deci, la început a fost cuvîntul, mai bine-zis au fost cuvintele unui articol încărcat de trăire ce a creat polemică și invitație la cunoaștere, pe care Măria Sa a răsplătit-o din belșug în anul 2004, după datina străbună, tuturor celor prezenți la Borzești. S-a născut astfel dialogul cotidian-cititor, care s-a dezvoltat pe un teren sănătos și serios, pagina „Opinii” oferindu-se, prin diversitatea materialelor, unui interes tot mai ridicat din partea cititorilor săi.
Fie și o succintă privire asupra paginii de „Opinii”, nu doar de cînd a fost ea creată, ci și pe ultima jumătate de an, ne-ar evidenția faptul că prestigiul ei se află în continuă ascensiune, din ce în ce mai mulți cititori dorind să afle unde ne situăm sub aspect social-politic-economic, ce ne așteaptă în viitor, și avînd mari satisfacții prin lecturarea ei, fiindcă aici găsim răspunsuri și explicații în multitudinea de articole cu generice precum „Varietăți critice”, „Bazar”, „Accente”, „Conexiuni”, „Lumea românească”, „Recurs la istorie”, „Ascensiuni duhovnicești” ș.a. Titlurile lor? Incitante. Conținutul? Atractiv, interesant. Ar fi prea numeroase exemplele și nici nu vreau să răpesc cuiva plăcerea de a le descoperi prin lecturarea articolelor. Cît privește autorii acestora, nu găsesc alți termeni decît a spune că „acești oameni minunați cu mințile lor iscoditoare și scrutătoare” ne oferă ceea ce așteptăm de la ei: decriptarea situațiilor de la noi, fără a trece peste decepțiile pe care ni le produc „faptele cele rele”.
Unii dintre noi, cei care în urmă cu mai bine de cinci decenii eram elevi de școală elementară, ne putem aminti că la Limba și Literatura Română aveam de studiat romanul „Mitrea Cocor”, scris de Mihail Sadoveanu (după care s-a turnat și un film care a fost distins, în anul 1962, la Karlovi-Vari, cu Medalia de Aur a Păcii; ulterior s-a spus că romanul fusese scris de propaganda sovietică și atribuit scriitorului nostru). La un moment dat, eroul romanului afirma: „âmi deșertai desagii de prostie și dobîndii un dram de înțelepciune”, prin aste vorbe înțelegîndu-se că a găsit răspunsul la ceva ce pînă atunci nu-i era clar. Prin felul cum pagina de „Opinii” află și ne propune răspunsuri, demască fenomene și explică stări de lucruri din jurul nostru, pentru efortul ei dezvăluitor, eu cred că merită să stăruim și, forțînd puțin, dar fără ca cineva să se supere, să ne asociem și noi spuselor eroului sadovenian. (Corneliu CRISTEA, inginer pensionar – Onești)i-a confirmat sau i-a infirma

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!