Falsele modele

Omul trăiește prin imitație – copilul imită adultul, iar adultul caută modele pe care să le urmeze. Și astfel au apărut exemplele: Caesar, Ștefan cel Mare, Dosoftei, Cantemir, Mircea Eliade, Manolescu și Gabriel Liiceanu în zilele noastre.
Mai sunt în schimb și alte modele „demne de urmat“ care ocupă din ce în ce mai mult spațiu în televiziune, în publicitate si în discuțiile de salon cum ar fi Gigi Becali – „Războinicul Luminii“ al cărui nume este rostit în fiecare zi de majoritatea reporterilor, în discuțiile din trenuri, microbuze, de cei care văd în el un adevărat erou, în special copiii. Toată mass-media este cu ochii pe el încă de cînd se lua la bătaie prin cafenele cu jurnaliștii, fiind considerat un „nebun comic“, brutalitatea lui în presă, declarațiile șocante și limbajul colorat folosit în interviuri și emisiuni îl țin pe prima pagină a ziarelor făcîndu-l mai popular decît majoritatea scriitorilor și filozofilor.
Becali a promovat ideea îmbogățirii rapide și valoarea exprimată prin aceasta. Deși știe cu siguranță cum să umilească incapacitatea sistemului de a face față problemelor actuale nici măcar o avere considerabilă ca a lui („trimisul lui Dumnezeu pe Pămînt“) nu ar reuși să rezolve toate problemele țării.
Un alt exemplu ar fi Oana Zăvoranu care se ceartă cu mama sa exact ca o mahalagioaică, devenind starul principal al emisiunii Cronica Cîrcotașilor numindu-i imbecili și acuzîndu-i că au împotriva ei „o vendetă personală“. Deși a refuzat inițial să se implice în politică, în aparență din motive vestimentare: „o să am nevoie de o noua linie vestimentară deoarece nu poți să apari în Parlament în bustieră și fustiță scurtă“ acum face parte din Partidul România Mare care a hotărît deja ce rol va avea artista în partid: „ea nu trebuie să facă nimic special, trebuie să stea și să zîmbească frumos“.
Gigi Becali are într-adevăr o inimă mare, deși prin toate acele donații a investit mai întîi în propria imagine, iar Oana Zăvoranu este poate o actriță destul de bună și chiar și o bună cîntăreață, dar nu ar trebui să permitem să ajungă atît de departe, nu ar trebui să dăm atîta importanță imaginii, în dauna conținutului.
Ne îndreptăm cu ochii deschiși către o prăpastie – avem la conducere persoane care nu pot face acordul între subiect și predicat, care ne recomandă să citim „almanahe“, care sunt în stare să creeze un adevărat haos pentru ca țara noastră să devină o bună piață de desfacere pentru cei din afară, care critică învățămîntul românesc fără să ofere soluții sau fără să precizeze motivele, care omit „detalii“ în legătură cu schimbările care intervin odată cu intrarea în Uniunea Europeană – se presupune că statul este o instituție care apără cetățenii, care acționează pentru binele lor, nu împotriva lor. (Roxana SĂVESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!