Pro musica

Jazz-ul modern

• Post Bop. Neo Bop. Jazz contemporan

A devenit extrem de dificil de categorisit jazzul modern. Un larg segment al acestei muzici nu se potrivește în nici o istorie a fusion-ului, jazz-rock-ului sau free-ului și avangardei. Pornind de la apariția lui Wynton Marsalis, în 1979, o întreagă generație de muzicieni au ales să interpreteze o varietate modernă de hard-bop, care a fost, de asemenea, influențată de înregistrările de la mijlocul anilor ’60 ale cvintetului Miles Davis.
De cînd această muzică (ce oferă adesea complexe improvizații armonice) a devenit standardul pentru jazzul anilor ’90, „modern mainstream” sau „Post-Bop” definește orice, de la Wallace Rooney la John Scofield și simbolizează intrarea eclectică în al doilea secol de existență? Dintre artiștii premergători și contemporani remarcăm pe: Chick Corea, Eric Dolphy, Bill Evans, Gil Evans, Herbie Hancock, Joe Henderson, Andrew Hill, Freddie Hubbard, Bobby Hutcherson, Ahmad Jamal, Keith Jarrett, Joe Lovano, Jackie McLean, McCoy Tyner, Elvin Jones ș.a.m.d. Albume capodopere pot fi citate: „Breaking point” al lui Freddie Hubbard, „Bright moments” – Rahsaan Roland Kirk, „Contours” – Sam Rivers, „Destination out” – Jackie McLean, „Dialogue” – Bobby Hutcherson, „Enlightment” – McCoy Tyner.
Generația neo-bopperilor cuprinde nume ca Branford Marsalis, Wynton Marsalis și, desigur, „Marsalis Family”, Joshua Redman, Diana Krau, Niels-Henning, Orsted Pedersen, Bruce Fowler, Charlie Sepulveda sau Cadence All-Stars.
Istoria jazzului consemnează succesul unor albume ca: „Black Codes (from the undeground)” al lui Wynton Marsalis, „Fathers and sons” – Marsalis Family, „Wish” – Joshua Redman, ca și „Spirit of the moment: live at the village vanguard”, înregistrat în cvartet, sau „Jaywalkin” al basistului N.H. O. Pedersen.
Jazzul contemporan este definit ca un termen generic pentru variatele permutări ale jazzului popular și mainstream din anii ’80 și ’90, o muzică ce în acei ani nu era dependentă de complexele cerebrale descrise anterior, ca aparținînd avangardei și post-bop-ului. Termenul este îndeobște folosit pentru combinații de: a) fusien – producții ușoare cu ritmuri funk; b) pop-jazz – concentrat aproape exclusiv pe melodii accesibile; c) smooth jazz – creator de senzații plăcute, nedisonante și texturi discrete și d) crossoverjazz și contemporary funk – cu savoarea producțiilor rafinate. Nu toți artiștii de jazz contemporan alungau improvizația și experimentul inovator, dar puneau accent pe producții strălucitoare, melodie și accesibilitate. în aria jazzului vocal înregistrările acestor artiști încearcă să evoce o aură de sofisticare stilistică, uneori cu adaos de R&B la temele jazzistice. Sînt trecuți pe această listă nume sonore ca: George Benson, James Carter, Keith Jarrett, Diana Krall, Brad Mehldau, Marcus Roberts, John Scofield, Cassandra Wilson, David Benoit, Al Jarreau, Eric Marienthal etc. Albume de top sînt considerate a fi: „All for you” – Diana Krall, „Blue moon rendezvous” – Cassandra Wilson, „Collected Marcus Roberts”, „Hand Jive-John Scofield”, „The George Benson Anthology”, Art of trio, vol.5, „Progression – cu Brad Mehldau Trio. (Radu CIOBANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!