Mihai BUZNEA

în urmă cu 17 ani, pe 16 decembrie 1989, tinerimea Timișoarei se revolta împotriva Dictaturii. Nici pînă astăzi, însă, nu a fost lămurită chestiunea esențială: împotriva dicaturii sistemului comunist ticăloșit de guvernare, sau împotriva cuplului dictatorial de sinistră și dureroasă amintire Nicolae și Elena Ceaușescu? Dar timpul, scurgerea lui implacabilă, va lămuri și această dilemă…
Iată, așadar, o posibilă definire a celor petrecute în acel decembrie sîngeros și deopotrivă optimist. Unii le-au catalogat drept „evenimente”; alții i-au spus „loviluție”, pentru ca mai apoi să se transforme în „marea îngrămădeală” și, în sfîrșit, în „revoluție”. Românii au inaugurat, astfel, un nou model de schimbare a regimului politic, după cel portughez din aprilie 1978 – cel al „revoluției de catifea”; noi am creat „revoluția la televizor”, după o scurtă gestație, de numai șase zile, a sloganului: „azi în Timișoara, mîine-n toată țara”: 16 – 22 decembrie ’89. Pretextul mișcărilor protestatare spontane a pornit de la un maghiar – pastorul protestant Laszlo Tokeș, care ar fi trebuit arestat fiindcă, după opinia granzilor acelor vremi, ar fi fluierat în biserică. Azi, popa devenit între timp episcop, e bine-mersi și se dă de ceasul morții să devină autonom, împreună cu frații săi de sînge, în ținuturile românești ale Transilvaniei. Dar, în democrație tot natul are voie să viseze; dar cine a văzut/auzit să se adeverească visele?!
Să ne întoarcem, însă, la loviluție sau ce-a fost ea: n-au existat, atunci, nici provocatori, nici bande de huligani, nici spioni, nici teroriști, și nici vreun alt soi de inițiatori. Fiindcă nici pînă azi nu au fost descoperiți. Și nici amestec de la Budapesta ori Moscova n-a fost. Doar turiști. Unguri și ruși și arabi și de alte naționalități; conlocuitoare sau nu. înfrățite. Care au asistat, pasivi, la demonstrațiile de voință și forță ale tinerimii române. Din rîndurile căreia au căzut sute, poate mii, de morți și de răniți. La Timișoara, Cluj, Sibiu, București. Ei, acești tineri, unii chiar copii, au devenit victime ale unui sistem odios. Au cerut pîine, dar mai ales libertate și dreptate. Mulți nu au mai apucat să se bucure de ele. Nici măcar acum, după 17 ani de la „marea buluceală”. De ani buni, buluceala s-a mutat la granițele țării. Tinerii pleacă spre a descoperi și beneficia de adevărata libertate: de exprimare, de mișcare, de opțiune. Nu vor să mai stea pe-acasă. Fiindcă ei sînt marii păcăliți de politicienii post-decembriști, care nu s-au sfiit să le confiște revoluția și să transforme totul în țara bunului plac, unde fanfaronada, demagogia, abuzul și hoția, într-un cuvînt – perversitatea – și-au dat mîna și o duc tot într-o chermeză. Noi, ceilalți, am rămas cu libertățile democratice consfințite în acel decembrie ce promitea a fi luminos: să vorbim în vînt, fiindcă guvernanții nu au timp și nici nu vor să ne asculte; să plătim impozite și taxe peste puteri; să înghețăm în case și să murim de foame, cu toate c-avem un slogan prezidențial unic ca mnesaj: Să trăiți bine!; să ne lăsăm jecmăniți prin fel de fel de tertipuri diavolești; să intrăm în Europa ca rude de gradul al treilea. Ne vor trebui cel puțin 20 de ani spre a ne găsi linia de plutire – profețea, în iarna lui ’90, Oracolul din Dămăroaia, dizidentul Silviu Brucan. I-ar mai fi trebuit alți vreo 20 de viață spre a-și vedea (probabil) împlinite prezicerile. Nu i-a mai apucat. Oare cîți dintre noi vom avea, totuși, parte? Sau mai adăugăm pe răbojul existenței noastre inconfundabile încă o generație de sacrificiu?!
Dincolo de toate întrebările – rostite și nerostite. Dincolo de răspunsurile pe care, răbdători, le așteptăm. Dincolo de preziceri, sloganuri, promisiuni demagogice și de decepțiile de fiecare zi, un lucru este cert: de 17 ani trăim într-o lume nouă. Mai bună? Mai rea? Răspunsul nu ni-l putem da decît singuri. Fiecare pentru el.ia, dizidentul Silviu Brucan. I-ar m

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!