Fără prejudecăți

Pastel de iarnă

Mihai BUZNEA

în România hibernală viața ni se colorează în tonuri optimist-sumbre. încep să curgă rîuri de lapte și miere, iar de cozile cîinilor stau agățate șiraguri de covrigi. O veselie și-o bună dispoziție generală străbate țara de la un capăt la celălalt, vestind sărbătoarea împlinirii din veac. După 17 ani de la revoluția română iată-ne, în sfîrșit, integrați în Europa. Am revenit în rîndul națiunilor legitime de pe continent. La Strasbourg ni s-a urat, în limba maternă, „bine ați venit!”, iar președintele Băsescu ne-a lipit bucata de turtă dulce cu contururile României la harta comunitară. De pretutindeni, doar vești bune: același președinte Băsescu a condamnat explicit și categoric, în Parlament, regimul comunist; udmr-ul se pare că a lăsat-o ceva mai moale cu autonomia teritorială pe criterii etnice, spre mînia și indignarea conaționalilor din secuime care au purces deja la consultarea populației în acest demers major pentru ei (nu pentru ea), care au cam fost puși cu botul pe labe, doar mîrîitul li se mai aude… Deocamdată. Școlarii și preșcolarii ne vor crește mari și voinici și deștepți precum feții-frumoși din poveste după ce, în mărinimia lor cea fără de margini, parlamentarii puterii au adăugat mierea portocalie laptelui și cornului celor două roze. Cresc, cu vreo 30 – 40 la sută, salariile militarilor; cu vreo 6 la sută simbriile funcționarilor și cu vreo cîteva zeci de lei pensiile „ordinare”. Gazele naturale se ieftinesc, probabil și carburanții, prețul pîinii stă pe loc (după ce, în prealabil, a „dospit” cu vreo 20 la sută), iar celelalte alimente de bază ne vor face cu ochiul prin reduceri substanțiale. Conservatorii se țin tare de tva-ul acestora spre a-i ajusta substanțial silueta. Locuințele sociale o vor lua spre verticală ca urmare a coborîrii costurilor, astfel că mai tot natul va putea visa la o casă nouă.
Ne-am făcut, ce mai?!…
Cîrcotașii – parcă se poate fără ei! – stau la pîndă și despletesc firul în paișpe. Nu credem pînă nu vedem – spun ei, că doar a promite e lucrul cel mai la-ndemînă, parcă n-au făcut-o toți cei ce s-au perindat prin fotoliile puterii din ’90 și pînă în zilele noastre?! Ping-pongul dintre guvernanți și opoziție se îndreaptă spre meci nul (cam din toate punctele de vedere), cu acuze reciproce și belșug de fățărnicie. Precum versurile (parodiate) ale unui vechi șlagăr: „Să nu aștepți fapte mari de la mine!…” Aliații (D.A.) se poartă la fel de amical precum cîinele cu pisica și se gratulează ca la ușa cortului, iar psd-ul și prm-ul îi întărîtă și se distrează copios pe seama lor, visînd la cai verzi pe pereți. Fiecare dintre formațiunile politice – de stînga, de dreapta, de centru – își asumă „integrarea” și vrea să apuce cîte o bucată/bucățică din turta dulce comunitară. Aceleași guri rele spun că, de fapt, noi vom trebui să ne mulțumim doar cu „cotu’ pișcotu, labele și botu'”, adică, cu ceva arome de cacao și vanilie, fiindcă prăjitura și-o vor împărți partenerii comunitari sub formă de interese diverse costumate în proiecte economice și investiții străine, spre îngrijorarea și disperarea patronilor români de toate mărimile, care își văd amenințate propriile afaceri. Și nu fără temei. Ajungem, așadar, la mîna partenerilor?! Care ar fi, de fapt, noutatea? De-acum înainte e musai să ne modernizăm prin „alinierea” la standardele comunitare. E și bine, dar e și nu știu cum – spun unii. Fiindcă ce-i bun de-al nostru nu-i la fel cu de-ale lor. Mai ales cu produsele agroalimentare, așa că producătorii noștri or să cam taie frunze la cîini și-or cam să fluiere a pagubă, dîndu-le de lucru altora. Leul se întărește, a devenit a treia monedă europeană, forte, greu, spre disperarea afaceriștilor autohtoni! Dar progresul, dezvoltarea, cer sacrificii, păi nu?! Partenerii de la răsărit (de unde ne venea, cîndva, „lumina”) ne cam lovesc sub centură și la geoale din motive de „aderare”, iar cei de la soare-apune se-ntreabă cum să-și împartă mai bine turta dulce cu arome de Carpați. Funcționarii autohtoni renunță, momentan, la grevă, ademeniți de primele de sărbători, iar pensionarii cer alinierea cu pensiile magistraților și militarilor. Curată nebunie!
Tonurile de clar-obscur (albul s-a mutat pe creste de munte), cu scurte irizări solare, domină plaiul mioritic în acest sfîrșit de an și mijloc de anotimp hibernal văduvit de zăpadă, dar colorat de speranțe, promisiuni și iluzii, de certitudini și incertitudini. în case-i cald (fiindcă-i cald și-afară), iar prețurile bucatelor pentru sărbătoarea Crăciunului ne cam taie pofta de ospăț. Noroc de colindătorii care au invadat străzile și casele și sufletele noastre, colorînd oarecum un peisaj amorf.
Pastel de iarnă la români…din secuime care au purces deja la consultarea populației în acest demers major pent

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!