Lumea românească

Mărul discordiei din gît? Ideile fixe din cap!

Vasile PRUTEANU

„Cînd puterea are dreptate, dreptatea nu mai are nici o putere”, îi spunea Socrate lui Alcibiade în zilele cînd arhonții Atenei socoteau că Puterea este singura care deține adevărul în disputa cu poporul. în virtutea acestei credințe, „tiranul” (conducătorul cetății) hotăra măsuri pe care le socotea aplaudate de popor, dar dovedite, mai apoi, a fi pripite și născătoare de scandaluri. Chit că la început erau omagiate de plebe. Asemenea și domnul Băsescu. O bună parte din erorile sale de comportament sînt datorate aplauzelor necondiționate pe care le obține ori de cîte ori face cîte o boacănă. Dar, pentru că le-o zice pe șleau politicienilor, populația manifestă un dispreț sucit pentru toate instituțiile fundamentale ale statului și pentru cei ce le dirijează. Iar ce se zice pe șleau sînt doar vorbe cu priză la public, nicidecum adevăruri dovedite. Președintele jubilează cînd dă cu tifla premierului și guvernului, în aplauzele reunite ale Elenei Udrea, intelectualilor subțiri și ale publicului de stadion sau de cîrciumi. Domnului Băsescu nu-i plac alți oameni decît cei ai PD-ului. Dar cele mai neplăcute îi sînt partidele politice pe care nu le poate supune. Mai la îndemînă îi este să încerce a le distruge. Tendințele sale se întîlnesc aici cu părerea bolșevică (acceptată cu bucurie) cum că partidele umblă doar după ciolan. Asta gîdilă afectivitatea pasională, masochistă, care infuzează oamenilor același împătimit și răsuflat slogan: dai în Băsescu, dai în mine, dai în fabrici și în uzine, hooo!
Am putea defini această nefericită atitudine cu ceea ce La Bruyere numea starea de spirit oligarhică, definită doar prin dorința de a te impune cu orice preț, în vederea obținerii puterii absolute. Alături de 10-12 persoane alese, oligarhul zice: „Este de ajuns un singur om, numai să fie om cu adevărat”. Se bazează pe unicul vers din Iliada pe care-l cunoaște: „Rău e cînd domnii sînt mulți / Numai unul să fie între oameni / Poruncitor și stăpîn”. De celelalte versuri ale lui Homer nici n-a auzit măcar. De aceea susține că neamul politicienilor este blestemat, demagog, corupt, adunat în grupuri de interese etc. De probe nu are a se sluji. âi sînt de ajuns numai bilețelul Elenei Udrea și vorbele pe care populimea le aplaudă și le adoră. Cu acuze a împins PNL-ul spre o capcană nimicitoare: aceea de a se sprijini pe PSD pentru ca guvernul să-și poată îndeplini promisiunile asumate. Cum s-a văzut Geoană pe cai mari, a și pretins (prematur și prostește) un guvern restructurat, eventual minoritar, pe care la prima moțiune de cenzură l-ar fi trecut printre relicvele istoriei.
Toate partidele din Opoziție au și scos securea războiului, care, în ultimă instanță, i-ar reteza gîtul nu numai președintelui, ci și premierului. S-au înmulțit îngrijorător războinicii cu ochii plini de trăgace și cu muniția adăpostită în cap. Căci și printre „draci” se găsesc destui oportuniști fără nici un Dumnezeu, cărora mărul discordiei le stă ca o idee fixă în cap.
Deși atacat necontenit și lovit de pretențiile prezidențiale, premierul a găsit tăria să evite capcana PSD. Ceea ce n-a făcut d-l Băsescu a făcut primul ministru: apel la înțelegere, la renunțarea acțiunii de suspendare a președintelui, la concordie politică și socială. Teamă mi-e, însă, că gestul premierului nu va fi considerat decît un armistițiu în războiul necruțător declanșat de prezident. Acesta și-a păstrat în mînecă asul Stolojan, cu ajutorul căruia tinde să umfle potul cel mare. Face, în continuare, băi de mulțime cu perseverență, se lasă adulat (și înșelat, totodată) de presa obedientă, continuă să-și amenințe partenerii de guvernare, se șprițuiește cu al-de Becali pe la Golden Blitz etc. Ar fi timpul ca Tanti Mass-media și Mamițica Societatea civilă să nu-i mai pupe tălpile pentru că acaparînd mereu putere extraconstituțională s-ar putea să ne trezim că răspopește pe cine vrea și cînd vrea mușchiul lui s-o facă. Ar fi prea tîrziu ca să mai putem spune că așa ceva nu ne place deloc. Și premierului îi putem spune că nu ne place că unora li se îngăduie să facă din drumul public alee privată, să-și treacă în „proprietate particulară” lacuri, rîuri, păduri și pășuni, ca să n-aibă păstorii pe unde-și mai mîna turmele. Sînt profitori și șnapani din toate partidele. S-ar cere mai multă atenție atunci cînd crezi că poți mereu disprețui pe „fraieri”. Nu sudalma statică, mîndră de propria ei anchiloză, poate încropi un succedaneu de normalitate sau poate duce la progres. Vitalitatea inițiativei este productivă și stimulatoare, nu voluptatea ocării și scandalului.

și pentru cei ce le dirijează. Iar ce se zice pe șleau sînt doar vorb

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!