Și-au dus fiii la groapă
• cei trei tineri care au murit sîmbătă la Cleja, în timp ce încercau să se salveze unii pe alții dintr-o fîntînă proaspăt săpată, au fost înmormîntați ieri, într-o groapă comună din cimitirul nou al satului n la înmormîntare au participat peste o mie de oameni, care s-au adunat pe o vreme rece, cu nori grei și ploaie deasă, să-i conducă pe ultimul drum pe copiii considerați model în comunitate n slujba a fost oficiată de nouă preoți din mai multe județe, dintre care șase erau prieteni din copilărie cu cei trei
Cortegiul funerar s-a format încă de la porțile casei și s-a deplasat într-o nefirească liniște pînă la biserica unde avea să fie oficiată slujba de înmormîntare. Gabriel Domocoș, de 28 de ani, tocmai terminase Facultatea de Drept, urma să-și dea licența în această vară, fratele său, Claudiu, de 20 de ani, era student în anul întîi la Inginerie, la Bacău, iar prietenul lor, Adrian Iștoc le călca pe urme. Lîngă familii și prieteni au pășit primarul, viceprimarul și consilierii, în primărie rămînînd doar secretara. Și foștii dascăli ai băieților au întregit alaiul. Pe drumul spre biserică, vecinii se întrebau șoptit, pentru a nu tulbura liniștea, dacă pînă la urmă există cineva acolo sus. Familiile îndurerate, sprijinite de mașina ce-i transporta pe cei trei tineri, priveau cu ochi goi și murmurau, cu ultimele puteri, rugăciuni.
Lacrimi din cer
în scurt timp s-a pornit și o ploaie rece și deasă, ca un semn al naturii îndurerate, după cum au comentat unii săteni. Cînd alaiul a ajuns în curtea bisericii, sicriile au fost coborîte și duse în locașul sfînt. De îndată, ploaia s-a oprit. Slujba de înmormîntare a fost oficiată de nouă preoți catolici, care s-au adunat de peste tot din țară. Șase dintre ei sînt de loc din Cleja, iar trei dintre ei slujesc în parohii din Iași, București și Timișoara. Au venit de la distanțe așa de mari nu ca să le oficieze căsătoriile, așa cum fusese stabilit odată, demult, întrucît toți erau de vîrste apropiate și au copilărit și crescut împreună, ci pentru a le ține slujba de înmormîntare. Sicriile au fost așezate în fața altarului, unul lîngă altul, iar prin fața lor s-au perindant, pe rînd, primarul Ioan Joca, copii și prieteni. Mama fraților Domocoș s-a dezlipit de sicriile celor doi doar ca să-și mai șteargă, nesigură, cîte o lacrima ce i se prelingea din ochii obosiți de cinci zile de plîns. „Din grădina frumoasei și binecuvîntatei noastre Cleja, trei ghiocei, în primăvara tinereții lor, au fost culeși pentru a fi plantați în grădina cerului. Trei trandafiri s-au dus dintre noi în fața Tronului veșnic, pentru a încînta cu tinerețea lor privirile Tatălui ceresc, privirile sfinților și ale îngerilor”, așa și-a început micul discurs primarul Ioan Joca. Dacă s-a abținut cu brio să izbucnească în plîns, la ieșirea din biserică edilul ne-a declarat, cu lacrimi șiroindu-i pe obraji, „nu știu cum m-am putut abține în biserică, însă acum simt că nu mai pot. Erau copii așa de buni. âi știu de mici. Au crescut cu băieții mei”. într-adevăr, unul dintre fiii primarului era și coleg de facultate cu unul dintre frații Domocoș și i-a purtat crucea pînă în locul unde, acum, se odihnește pe vecie.
Au trăit și au murit împreună
După terminarea slujbei, corpurile neîsuflețite ale celor trei au fost scoase din biserică, în acordurile corului bisericesc și al unei orgi. Odată ce coșciugele au fost așezate pe carul mortuar și au părăsit curtea bisericii, norii au prins a se scutura din nou, cu stropi parcă și mai mari decît înainte de slujbă. „Dacă la înmormîntare plouă, înseamnă că mortul nu a vrut să părăsească lumea asta”, a șoptit o bătrînică din mulțime. Cerniții de lîngă ea au aprobat-o tăcuți. Pe drumul spre mormînt, mama celor doi frați parcă s-a trezit dintr-un vis. Chipul îi reflecta vizibil ideea că, odată ajunși la groapă, nu-și va mai revedea fiii niciodată. Cu glas frînt a exclamat „Băieții mei!”, după care a leșinat în brațele rudelor. Și-a revenit după minute bune, îmbărbătată de una dintre fetele sale. Cu ultimele puteri s-a apucat din nou de carul mortuar și a pășit mai departe. Pentru că Gabriel și Claudiu Domocoș au trăit și murit alături de prietenul Adrian Iștoc, familiile au decis să fie îngropați împreună. Cei „trei ghiocei” au fost sădiți împreună chiar la intrarea în cimitirul Cleja. (Doina TIMUȘ)
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.