Direct din inima străzii

Limbajul trivial, pe buzele adolescenților

Este aproape imposibil să treci pe lîngă un grup de tineri și să nu auzi cuvinte greu de reprodus, strigate în gura mare. Este modul prin care majoritatea adolescenților, fie din teribilism, fie din proastă creștere, își marchează prezența și, totodată, apartenența la un grup. Limbajul trivial în rîndul tinerilor reprezintă un flagel lingvistic ce acaparează tot mai mult. Motivele și modurile prin care un tînăr își îmbogățește vocabularul, într-un sens peiorativ, sînt dintre cele mai diverse. Astfel, un copil de nici 10 ani ajunge să înjure precum un birjar.
Este bine cunoscută dorința de apartenență la un grup a adolescenților. Grupul oferă protecție, refugiu, înțelegerea pe care tinerii frustrati nu o găsesc altundeva, iar dacă acesta poartă o titulatură de rău famat, „ai spatele asigurat” sau ești „bazat”. Așadar, o mare influență o are anturajul, cei cu care stai la o băută, la o țigară pe marginea drumului. Dar ca orice „turma”, există reguli, lideri, „pasiuni” comune. Pentru a intra într-un grup „tare”trebuie să fii asemeni, iar pentru a dovedi asta, tînărul e în stare de orice. De aici pînă la a te apuca de fumat, de băut, de consumat droguri sau de „a da în cap” și a comite infracțiuni nu e decît un pas. Tot de aici se naște și „filozofia străzii”, un adevărat cod de legi nescrise, împreună cu limbajul trivial, adus din inima cartierelor.
Unei astfel de categorii de tineri, în mod inevitabil, îi corespunde un anumit gen de muzică, acesta din urmă reprezentînd un adevărat „izvor nesecat” de injurii și cuvinte licențioase. Oameni „de-ai lor”-care între noi fie vorba încă decodează limba maternă și procedeele ei de utilizare – scriu versuri despre culoare blocurilor în care stau, despre „combinațiile” de pe stradă sau despre arta de a supraviețui în cartier.
Supraviețuirea într-un cartier „periculos” poate fi o problemă pentru oamenii normali, avînd în vedere că jafurile și scandalurile soluționate cu „ciomagul” îi sperie chiar și pe polițiști. „Am văzut deseori băieții trăgănd de fete, în timp ce mă întorceam acasă, din URA”, ne spune Andreea P. Totuși, părerile legate de muzica ce promovează o astfel de limitare culturală sînt împărțite, în substratul ei găsindu-se chiar note filozofice. „Dacă înțelegi mesajul pieselor, înjurăturile sînt de umplutură”, explică Sorin B.
Este adevărat că sîntem o țară democratică, în care toți avem dreptul la o liberă exprimare, însă consecințele ei în plan real, în rîndul tinerilor cărora li se adresează sînt dezastruoase – asta mai ales dacă lipsește supravegherea părinților.
Trecînd, deci, de „bîta” cartierului, condiția unui vocabular bogat în trivialități și a unei culturi subliminale o reprezintă în mod inevitabil un grup prost selecționat. Așadar, părinți, supravegheați-vă și educați-vă copiii, nu lăsați asta în seama străzii! (Mădălina OPRIȘAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!