„… SĂ FACEM UN BAIRAM!”

Eugen VERMAN

Atunci cînd vreau să mă distrez privesc și ascult ce se transmite, în materie de muzică ușoară, pe canalele TV. Acum, după ’89, sîntem pricopsiți, slavă Domnului, cu zeci și zeci de televiziuni, care mai de care mai prețioase, mai „combative” și mai „obiective”. Sigur, nu pierd telejurnalele, mai ales pe cele de pe televiziunea publică de la care, mai zilele trecute, de pildă, am aflat cu plăcere, interes și chiar cu invidie că „socoteala președintelui României nu se potrivește cu socoteala parlamentarilor” și mi-am spus, după ce mi-am revenit din surpriză, că e și normal să fie așa, că doar de asta președintele a ajuns președinte, iar parlamentarii au ajuns parlamentari! Fiecare cu socoteala lui…
Dar, să revin la muzica ușoară, deoarece într-un anume fel cu tipul acesta de muzică am crescut. E și motivul, foarte serios, al nostalgiei pe care o resimt în tot sufletul cînd, uneori, se mai transmit cîntece interpretate de Dorina Drăghici, Dan Spătaru, Doina Spătaru, Aurelian Andreescu, Mihaela Mihai, Corina Chiriac, Angela Similea, Gică Petrescu și, din fericire, exemplele sînt mult mai numeroase! Cum să nu-mi tresalte inima ascultînd vechi și mereu tinere șlagăre, precum „Ți-am pus în deget un inel” sau „Trecea fanfara militară”, sau „Strada Speranței” și-amintesc doar trei melodii care îmi vin, în acest moment, în minte. Avem un bogat și strălucit tezaur de astfel de cîntece pe care nu numai cei din generația mea, ci și cei tineri le-ar asculta mereu și mereu cu aceleași sentimente de încîntare. După cum, tot așa, am asculta melodii din repertoriul unor Mihai Treistariu, „Ozon” sau ale altor interpreți și formații din generația tînără, care merg pe linia acestei tradiții strălucite, tradiție acordată, generos și artistic, la stilurile, la curentele actuale. Linia melodică îmbinată perfect cu versul – iată un mesaj ce garantează acea emoție estetică de care avem atîta nevoie! Ce te faci, însă, cînd, pe un ritm îndrăcit, de tremurici paroxistic, auzi versuri precum: „Nu plecăm acasă, / Hai cu toți pe masă, / Să facem bairam, / Ca la Amsterdam…!”. Nu știu cît e de specific „bairamul” la olandezi, dar simt că în acest caz – și, din păcate, versuri de acestea găsești cu nemiluita în „compozițiile” unor autori de muzică ușoară – cuvintele sînt „trîntite”, așa, ca să sune frumos din „coadă”, iar „mesajul” lor e menit să creeze nu plăcere, nu bucurie, ci disconfort sufletesc. Nu spun că astfel de cîntece sînt adresate unei anumite categorii de ascultători, ale căror „pretenții” și nivel de cultura sînt așa cum sînt… Se uită, oare, că muzica are, prin excelență, un rol educativ, un rol foarte important în formarea culturală, mai ales a tinerelor generații?… din păcate, v

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!