Valori de patrimoniu

O carte ca o zidire…

• limba noastră românească

în lucrări cu caracter monografic, profesorii de istorie Corneliu Stoica și Ștefan Pelin ne prezintă personalitatea lui Gheorghe Sion – profesor universitar, „un adevărat mecena” prin colecționarea de documente istorice vechi, cărți rare, mobilier de epocă și prin numeroase donații făcute unor instituții locale. Avînd proprietăți la Tg. Ocna, Brătești și Slănic Moldova, a donat multe terenuri (de exemplu: zece fălci de pămînt în comuna Bârsănești, în anul 1923) schitului, fapt pentru care în incinta mănăstirii Măgura-Ocnei se găsește cavoul familiei, iar pe piatra funerară este scris: „George Sion, cetățean de onoare al Clujului și Tg. Ocnei 1855 – 1944. Numele lui Sion va trăi în istoria perpetuă a Universității Ardelene. Dr. Iuliu Hațieganu, rectorul Universității Cluj-Sibiu, 1942 mai 5”.
Dicționarul literaturii române de la origini pînă la anul 1900 (Editura Academiei, București 1979), realizat de un grup de cercetători ai Institutului de lingvistică, istorie literară și folclor al Universității „Al. I. Cuza” din Iași, o carte ca o zidire între vechi zidiri, comparabilă în noblețea ei cu lucrarea celor care s-au apucat să picteze Voronețul, o carte cu aproape o mie de pagini precum un zid pe care sînt înscrise numele tuturor acelora care, stăpîniți de un puternic filon patriotic, prin cugetul și simțirea lor au luminat slova cuvîntului scris dînd viață limbii române, statornicind o frumoasă și de neclintit între cele ale popoarelor lumii, cronică de suflet a celor care și-au ridicat cuvîntul ca o lucire de paloș împotriva multor urgii pustiitoare abătute peste români, ne prezintă viața și activitatea lui Gheorghe Sion (1822, Cernăuți – 1892, București): din părinții Ioniță și Eufrosina, a învățat mai întîi acasă, a urmat colegiul „Sf. Sava” din București (unde s-a împrietenit cu Dimitrie Bolintineanu), a plecat la Iași unde a audiat cursuri la Academia Mihăileană (și a luat parte la adunări literare acasă la Gheorghe Asachi), a dobîndit gustul lectuurii, a luat parte la adunarea de pe Câmpia Libertății (istoria înscrie în paginile sale anul revoluționar 1848 ca pe o „primăvară a popoarelor”, atunci avînd loc revoluții pe tot întinsul continentului nostru: în ianuarie la Palermo, în februarie la Paris, în martie la Viena, Berlin și Budapesta, în mai la Blaj), a revenit la Iași și în anul 1861 s-a stabilit la București. A pătruns în literatură prin traduceri (din scriitori greci, francezi, englezi și germani), prin susținerea literaturii autohtone (de exemplu, articolul „Pleiada poeților români”, prefațînd scrieri semnate de Gr. H. Grandea, D. Petrino, I. Budai-Deleanu, C. Conachi, Carol Scrob – autor al versurilor cunoscutei romanțe „Dor de răzbunare” de George Cavadia: „Aș dori din piept să scot/ Inima, cu dor cu tot…”, precum și al versurilor celebrului vals „Valurile Dunării” de Iosif Ivanovici, piesă muzicală intrată în repertoriul universal, în limba engleză, prin vocea interpretului Andy Williams, prin prelucrări după poeți vestiți, prin lucrări de memorialistică, prin note de călătorie (Reportaj de la Târgu-Ocnei, Peregrinagiu la Neamț, Note de drum în Apus; poate că îl va fi cunoscut și pe Costache Negri, căci după ce marele unionist își vindea treptat moșiile pentru susținerea financiară a acțiunilor politice, cu ce a mai rămas din Mânjina, de la nord de Galați, a cumpărat casa de la Tisești – Tg. Ocna în anul 1856, care a suferit avarii datorită artileriei inamice de pe frontul Oituz – Cireșoaia), prin poezii („Ceasurile de mulțemire a lui Gheorghe Sion”, „Din poeziile lui George Sion”), în epocă fiind un autor citit, chiar popular prin creații precum „Hora nouă”, devenită romanță de Alexandru Flectenmacher, „Limba românească” – pe muzică de Ioan Cartu, Gheorghe Sion ocupînd un loc însemnat în lirica și epica desprinse dim spiritul romantismului celei de a doua jumătăți de veac XIX.
Deoarece cîntecul l-a însoțit pe om de la leagăn la drumul din urmă, imediat după evenimentele din decembrie 1989 – adică în vremurile acestea nu prea favorabile cu munca voluntară, la Onești a luat ființă Asociația corală „Armonia”, formație de cor mixt ce și-a propus să-și însușească și să răspîndească muzica de gen în componentele ei lirică, patriotică și religioasă (aceasta din urmă fiind obstrucționată într-un timp știut). Profesori și coriști, animați de punerea în valoare a unui repertoriu ce trecuse proba timpului și cucerise cu prisosință interesul publicului datorită bogăției de conținut, complexității compoziționale și interpretative, au răspuns acestei provocări și nu puține au fost prilejurile (concerte și concursuri în localitate, în multe alte localități din țară, chiar și în afara acesteia) de înaltă trăire emoțională, transmițîndu-se publicului cuceritoare sentimente de bună dispoziție; acesta, la rîndul lui, a apreciat cu încîntare calitățile vocale, efectele ingenioase, caracterul sărbătoresc al manifestărilor, cu „Armonia” coralistica românească sporind și flacăra muzicii corale menținîndu-se nestinsă prin acorduri curate ce tălmăcesc cu sensibilitate și înțelegere, progresiv, pagini semnate de maeștrii componisticii corale românești și universale, în seri de neuitat care au bucurat inimile celor prezenți – toate acestea fiind realizate prin profesionalismul și tenacitatea dirijorilor, care, cu vigilență, au luptat pentru ajungerea la expresivitatea fiecărei note și nuanțe dorite de autorii pieselor muzicale. (Va urma). (Corneliu CRISTEA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!