Biblioteca – sanctuar pentru suflet

Trăim zile, în care informatizarea pune stăpînire pe un număr tot mai mare de activități și oameni. Se poate observa că se citește din ce în ce mai puțină literatură, fapt confirmat și de statistici. Principalul motiv invocat este lipsa timpului liber, care există totuși atunci cînd este vorba de televizor sau navigare pe Internet în căutare de vești senzaționale. Mulți nu au citit niciodată o carte de beletristică, literatura fiind pusă la colț, pe motiv că nu aduce nici un beneficiu (vorba lui Moromete!), că este pierdere de timp.
Lucrurile nu stau tocmai așa și, la o simplă analiză, se pot evidenția numeroase argumente în favoarea lecturii literare.
Literatura (și cînd spun literatură mă refer la creațiile cu adevărat valoroase) reprezintă în egală măsură învățătura, experiența indirectă (cine culege cărbuni aprinși cu mîna altuia nu se arde – spune proverbul) și un antrenament spiritual util.
Literatura este singura ramură a culturii în care găsim un discurs accesibil și oamenilor mai puțin dotați intelectual. O carte de istorie este rigidă pentru oamenii comuni, evenimentele istorice pot fi cunoscute într-un mod mult mai plăcut prin intermediul textelor literare.
Un text literar valoros reflectă o predispoziție spre revoltă, o abordare critică a lumii în care trăim. Fără literatură spiritul critic s-ar diminua și evoluția umană ar sta sub semnul intrebării.
Mario Vargas Llosa considera că literatura e un formidabil combustibil pentru spiritul ce nu acceptă viața așa cum e, ci caută materializarea visului, a imposibilului. Fără insatisfacția și revolta împotriva mediocrității și a mizeriei vieții, am fi și acum într-un stadiu primitiv. O societate fără literatură e condamnată la sărăcie spirituală și chiar la pierderea libertății.
Grație literaturii, viața e mai frumoasă și mai puțin tristă, chiar și pentru cîteva clipe, prin faptul ca suntem smulși din timp și din istorie și intrăm într-un tărîm atemporal, din care ieșim mai profunzi, mai bogați, mai fericiți și mai lucizi. Această a două viață minunată e o sfidare față de realitate, o modalitate de sustragere din fața timpului care trece și nu se mai întoarce.
Pentru a scăpa de mediocritatea societății contemporane lor, romanticii au construit universuri compensative (iubire, istorie, somn, moarte, magie), iar simboliștii au elogiat spații exotice. Dincolo de aceste materializări ale revoltei, literatura, în totalitatea ei, poate fi considerată o adevărată artă de a ne elibera din închisoarea noastră realistă.
Consider că lectura unor cărți esențiale te face să trăiești înzecit, însutit, înmiit, îți poți prelungi viața adăugînd la a ta pe cea a scriitorilor mari, adorați, închegată-n opere eterne. Lectura nu este altceva decît un elixir al tinereții fără bătrînețe.
Vă invit ca, prin intermediul acestor rînduri, să facem o scurtă vizită la biblioteca Colegiului Tehnic „Petru Poni”. Biblioteca școlii, sanctuar al cărții, dar și prieten statornic al împătimiților de lectură, a fost înființată în anul 1960 și din anul 1996 poarta numele marelui poet Nichita Stănescu. Alegerea patronimului nu a fost întîmplătoare, cum de fapt nimic pe lume nu este întîmplător.
Poetul cu inima de azur, privirea blîndă și curată, știa că fiecare cuvînt trebuia să aibă o stea, să fie ca ochiul care nu se închide niciodată. (Daniel DĂNILĂ – a XII-a A)ctura nu este altceva decît un elixir al tinereții fără bătrîne

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!