Ca la noi, la nimenea!

Trezirea la realitate

• pseudo-jurnal de călătorie n despre dregători și misiile lor n mentalități bicisnice

… Le spuneam adeseori amicilor mei, dar nu numai lor, că mi-ar fi plăcut să trăiesc în lumea nemțească. Eram întrebat automat pentru ce aș avea o astfel de opțiune? Răspundeam cît se poate de concis: pentru curățenie, ordine, corectitudine, pentru disciplina muncii și a lucrului bine făcut. într-un cuvînt, pentru rigoare. Bine, te-nțeleg, dar nu-i obositor și plicticos să tot fii disciplinat?! Pe mine mă obosesc și mă enervează dezordinea, mizeria, minciuna și mai cu seamă jalnica nestatornicie a comportamentului uman. Din cîte știm – se înverșunau amicii mei – ai fost în Statele Unite, de ce n-ai rămas acolo?! Nu numai în State, am fost și în Canada, mai apoi și în Austria și Germania, cea Federală, în cea de Răsărit fusesem mai înainte, dar pentru că m-ai întrebat: n-am rămas și nu voi rămîne niciodată aiurea. Noi, românii, nu sîntem neam de nomazi, pleava pustiurilor, noi avem rădăcini aici de milenii. Nu ne-au smuls furtunile istoriei. Ce-ai fi vrut? Să-mi smulg singur rădăcinile, ce alt pămînt mi le-ar mai fi primit?! Ești naiv, bătrîne! Te-nșeli, amice, eu am visat că tot ce e frumos, bine, trainic, să fie în țara aceasta, pe care cu bună știință o pradă și-o batjocoresc înalții dregători, unii mai lacomi decît fanarioții! Acest pămînt românesc a hrănit de-a lungul timpului trei imperii lacome și flămînde, uneori succesiv, alteori concomitent și cu toate acestea aici era „Mivșug de bucate” – cum nota cronicarul. Iar azi privește cum stau nelucrate mii și mii de hectare de pămînt, în timp ce țara este nevoită să importe grîu pentru o pîine care este tot mai scumpă! N-am mai rămas în alte locuri și din credința că odată și odată ne vom trezi și ne vom înscrie cu adevărat în rîndul țărilor civilizate. Ce ai face dacă, din întîmplare, ai ajunge dregător? Nu din întîmplare, din necesitate. Trebuie pornit de jos. De la cele mai mici structuri administrative. De la Consiliile Locale. Aici toți se cunosc, alegători și aleși. Ăstora nu trebuie să le fie frică să se uite unii în ochii altora, pentru că periodic rolurile pot fi inversate. Oare n-ar fi normal ca într-o comunitate ca a noastră, în care ne cam cunoaștem între noi, să fie o mai mare responsabilitate față de treburile obștii? Ar trebui! Dar nu se întîmplă așa! Oare de ce primarii au o memorie așa de anemică?! Dumitru Sechelariu, atunci cînd a fost reales, declara că vrea să fie un primar al oamenilor. Nu va sta în birou, mai spunea, ci între oameni, să le cunoască necazurile ca să le poată rezolva problemele. Și a stat. între Umbrărescu și Cătuneanu, între Becali și Porumboiu și a ieșit pe teren. în spatele stadionului, în zona Letea, în Gherăiești, de unde a hărtănit întinse suprafețe pentru el și oamenii săi. Dar ăsta de azi ce a zis? Păi, nu prea a zis! Stă în Primărie ca într-o redută inexpugnabilă. S-a făcut funcționar și dezvoltă birocrația. Primarul trebuie să fie gospodarul șef al urbei, iar consilierii – gospodarii fiecărui cartier pe care-l reprezintă. Abia aici s-ar vedea utilitatea votului uninominal. Eu, ca cetățean, nu doresc primar și consilieri veniți pe listele de partid. Nu vreau partide, ci oameni care să ne reprezinte și care să se devoteze bunei gospodăriri a urbei. Ori, în prezent consilierii sînt doar la ședințele lunare sau bilunare. în rest, ori sînt activiștii unor partide, ori șefi de unități economice sau oameni de afaceri. Nu trec prin cartierele pe care le reprezintă decît în viteza limuzinelor către interesele diurne, care nu mă privesc pe mine, ca cetățean.
în Vancouver, primarul general este „imobilizat” într-un scaun cu rotile. N-am văzut la televiziunea canadiană momentul preluării ștafetei jocurilor olimpice de iarnă care se vor organiza peste patru ani la Whistler – Vancouver British Columbia. în ciuda handicapului fizic, acest primar este deosebit de activ. Coordonează personal toată logistica pentru ca evenimentul din 2010 să fie la înălțime și la figurat (nu numai la cota 1608 metri, de unde pornesc cele peste o sută de trasee pentru toate probele alpine). Pe lîngă căile de acces existente se construiește acum o autostradă într-un ritm care l-ar face pe actualul ministru al transporturilor de la noi să nu mai scoată o vorbă despre proiectele sale de autostrăzi. Pe scurt, cei care sînt puși să administreze o comunitate trebuie ca ei înșiși să fie, înainte de orice, buni gospodari. Să știe ce este stilul vieții urbane, să aibă idee de confortul urban al cetățeanului pe care trebuie să-l asigure. într-o asemenea postură este primordială prezența pe teren. Cetățenii înșiși, mobilizați cu pricepere, pot deveni colaboratori activi și eficienți pentru rezolvarea curățeniei orașului. Bugetul este împovărat de o armată de măturători, în timp ce, cu excepția cîtorva străzi centrale, orașul este acoperit de gunoaie. Libertățile cucerite și democrația nu exclud posibilitatea ca Primăria să găsească forme de bun simț prin care să atragă participarea oamenilor la protecția mediului pentru o societate curată și sănătoasă. (Valeriu TRAIAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!