Cine-i vinovatul?

Mihai BUZNEA

în materie de drepturi ale omului, Uniunea Europeană și alte forumuri continentale, specializate, sînt extrem de exigente. Nu iartă nimic. Sancționează orice. Mai ales atitudinile și acțiunile cu caracter rasist. Discriminarea rasială devine tabu mai ales atunci cînd în discuție sînt luați oameni de culoare și țigani. O simplă afirmație sau aluzie, un gest interpretabil se pot transforma în acte de acuzare. Și pe bună dreptate. Cu toții – indiferent de origini, culoarea pielii, limbă, tradiții, obiceiuri, spațiu geografic, maniere – sîntem egali și, deci, îndreptățiți la respect și tratament nediscriminatoriu.
Mentalitățile, orgoliile, aerul de superioritate le joacă, însă, unora, feste ce-i pot pune în situații jenante, vinovate și fără putința de a mai bate în retragere. într-o astfel de postură-capcană a căzut, recent, și un președinte de club bine cunoscut în lumea fotbalului italian. Victima ieșirilor rasiale ale acestuia e, bineînțeles, un român notoriu, care are doar vina de a fi asociat acelor conaționali cu tenul ceva mai închis la culoare. Un țigănuș șmecher, care știe să profite – astfel a fost catalogat fotbalistul nostru care aduce glorie și performanță, prin jocul lui, il-calcioului italian. Cazul a provocat reacții dintre cele mai diverse și a făcut, urgent, înconjurul lumii. Pătimașul lider din Cizmă este țintuit la zid, iar apropiații celui stigmatizat s-au declarat solidari considerîndu-se de aceeași etnie cu el.
Umbre și lumini peste un spectacol degradant și teribilist. E bine, însă, că cel puțin pînă acum nu a murit nimeni din astfel de tratamente. Clubul de fotbal Steaua București a avut de pătimit, dar și de plătit, la rîndul lui, de pe urma scandărilor rasiste ale unora dintre suporterii săi. Poli Timișoara, de asemenea, dar a fost salvată de eleganța celui stigmatizat pe nedrept. Mari cluburi din Anglia și Franța au trecut, la rîndul lor, prin experiențe similare sau apropiate, nedorite. Din cîte știu, cam peste tot s-a ajuns la concluzia că nu este vorba despre incompatibilitate rasială, ci mai degrabă de ceea ce, la noi, se cheamă: gura bate cîmpii. Adică: vorbe fără noimă, negîndite, scăpate de sub control, la nervi.
Se pare, însă, că noi – românii, plătim tributul cel mai greu la acest capitol. Acumulăm și producem tensiuni. Foarte mulți ochi sînt ațintiți asupra noastră. Imaginea despre noi înșine, așa cum am indus-o printre străini, ca și percepția lor ni le datorăm în cea mai mare măsură. Ne-o merităm. Chiar dacă o relativ de mică parte din cei circa trei milioane de conaționali care au luat calea străinătății – dintre care vreo cincisute de mii au preferat Italia – ne-au terfelit imaginea de țară și popor „liber și nesiliți de nimeni” provocînd o stare de dispreț și de distanțare etnică, percepția aceasta ne include cam pe toți. Și ne sancționează pe toți. Printre străini, ca și pe-acasă pe la noi. E suficient să ne amintim scandările suporterilor echipei de hochei pe gheață din Miercurea Ciuc la adresa jucătorilor steliști și avem dovada. Una dintre acestea. Sau, de ceea ce-mi spunea mai zilele trecute o tînără oneșteancă stabilită în Belgia, profesoară de limba și literatura română la un colegiu din Bruxelles: belgienii cred despre români că ar fi, toți, țigani; cînd le explic că, de fapt, nu au dreptate, că se află într-o totală eroare, că rromii nu sîntr altceva decît o minoritate etnică egală în drepturi cu majoritarii, dar cu un comportament deviant datorită educției precare, mi se replică: nu te credem, tu ai tenul alb, părul blond și ești manierată?!…
Obligați să înghițim impolitețurile acelora care ni se cred superiori prin educație, principii și comportament, nu avem altă explicație decît propria vină. Ăștia sîntem, așa știm și înțelegem să fim. Imaginea este cea pe care ți-o faci tu însuți, nu cea pe care ți-ai dori-o s-o vadă ceilalți. Pînă cînd va fi să ajungem la o nouă stare de percepție va mai curge multă apă pe Tibru, pe Tamisa, pe Rin și pe Sena. Fiindcă murdăria se face ușor, dar se spală foarte greu…ă educției

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!