Doru Simovici are ochi de porumbel

Nici pe femei nu le privesc des în ochi, darămite pe bărbați! Zilele trecute mi-a fost dată, însă, ocazia să prind în vizor privirea președintelui Camerei de Comerț Bacău, Doru Simovici. Tocmai îl auzeam vorbind despre o pasiune (unii ar spune hobby!) despre care puțini știu. Anume aceea pentru porumbei. Doru Simovici este un columbofil pasionat. Potrivit sau nu, tocmai atunci am dedus că Doru Simovici chiar are ochii ca de porumbel. Nu la culoare bat, eu, apropoul, pentru că ochii lui Doru Simovici dau într-un albastru deschis, ciudat, original. Te duc cu gîndul la ochii celebrelor statui grecești, oarecum inexpresivi prin fixitatea lor, dar tocmai prin aceasta generatori de o privire tăioasă, la obiect.
Doru Simovici este un copil crescut la țară, într-un ținut pe care odată l-am comparat cu decorul în care se puteau turna filme western. Un loc superb, în care a ține porumbei nu ar fi fost nimic ieșit din comun. Dar dragostea pentru natură și animale, cîștigată în atare condiții, lasă urme în suflet, iar acum, în plin centrul Bacăului, ditamai președintele Camerei de Comerț pare un personaj curios dacă vorbește despre porumbei.
Doru Simovici crește porumbei. De rase pe care numai inițiații le pot spune corect pe nume. Asta e treaba lor! Ceea ce apare cel mai interesant este, însă, pasiunea cu care vorbesc despre… pasiunea lor. Să le vezi, atunci, scînteierile din ochi, focul cu care avansează în detalii, cu care te aduc și pe tine pe un tărîm de dincolo de lumea obișnuită. Te fac, măcar numai pentru puțin timp, membru în tagma lor. Așa l-am simțit, zilele trecute, pe Doru Simovici, vorbind despre niște porumbei pe care i-a văzut, de curînd, pe undeva pe la Brașov, despre o mare expoziție columbofilă care tocmai se organizează prin nu știu ce colțuri de lume, despre columbofilii care cresc porumbei din rase extrem de rare. Doru Simovici povestea și parcă zbura pe deasupra unei lumi fascinante, aidoma unui porumbel. Crește – am aflat – numai porumbei voiajori, albi ca și culoarea păcii, zvelți, dezinvolți, descurcăreți și cu targhet precis. Dacă ar fi să dăm crezare celor care cred în reîncarnare, aș zice că Doru Simovici a fost, într-o altă viață, chiar porumbel. Cam cum îmi plac mie cîinii, acum, de unde probabil că asta voi fi fost cîndva. Evident, nu în această viață. Dar cine mai știe? (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!