Locuințele lacustre

Un nou val de inundații în județul Bacău ar lovi la fel de puternic, la fel ca în 2005, în localnicii care și-au construit casele în zone considerate vulnerabile. Coșmarul trăit de mii de oameni din județ la calamitățile de acum doi ani și pagubele suferite nu i-au determinat pe localnici să-și abandoneze locuințele așezate în zone care prezintă risc foarte mare la inundații sau alunecări de teren. La doi ani de la viiturile care au făcut ravagii în zeci de localități din județ, perspectivele celor care și-au ridicat case pe malurile apelor sînt la fel de sumbre. Orice creștere de debite îi poate lăsa pe drumuri. De doi ani, oamenii trăiesc cu frică în suflet, dar nu-și părăsesc locuințele expuse la noi inundații. Mulți dintre ei sînt bătrîni, nu mai au puteri să o ia de la capăt și nici posibilități financiare pentru a cumpăra pămînt și materiale necesare pentru construcția unor noi case. Legea nu e de partea lor. Guvernanții au prevăzut doar obligația strămutării, dar nu s-au gîndit că pentru ridicarea unei case oamenii ar avea nevoie și de bani. Instituțiile și autoritățile locale, de la care oamenii așteaptă soluții, nu pot decît să trimită adrese de atenționare și să spere că oamenii vor declara măcar că își asumă riscurile în caz de inundații, care implică și renunțarea la eventuale despăgubiri din partea statului. Legea interzice, de cîțiva ani, amplasarea în zona inundabilă a albiei majore și în zonele de protecție de noi obiective economice sau sociale, inclusiv de noi locuințe sau anexe ale acestora. Direcția Apelor are sarcina să identifice construcțiile și obiectivele existente, amplasate în zona inundabilă a albiei majore sau în zonele de protectie, și să solicite beneficiarilor demolarea acestora. în situația în care demolarea nu este posibilă, oamenii sunt obligați să declare pe propria răspundere că își asumă riscurile în caz de inundații.

Peste 3.500 de locuințe în zone vulnerabile

în 2005, comisii formate din reprezentanți ai Consiliului Județean Bacău, Inspectoratului de Stat în Construcții și Sistemului de Gospodărire a Apelor Bacău au efectuat inventarierea tuturor construcțiilor realizate în zone inundabile și de protecție din județul Bacău. Concluziile sînt de-a dreptul alarmante. 3515 locuințe, 2866 anexe și 78 obiective socio-economice sînt amplasate în zone vulnerabile la inundații și alunecări de teren. Reprezentanții SGA au întocmit adrese, în 2006, către Comitetele Locale pentru Situații de Urgență în vederea informării locuitorilor asupra prevederilor legale. Primarii au primit sarcina de a le recomanda oamenilor strămutarea din zonele cu risc și de a obține de la cei care refuză să-și părăsească locuințele declarații pe proprie răspundere că renunță la orice despăgubire în caz de calamități. Demersurile au rămas fără rezultat, iar situația în județul Bacău este la fel de gravă ca în 2005, cînd apele învolburate au distrus mai bine de 2.000 de case, adică o pagubă de aproape 40 de milioane lei noi. Localnicii nu s-au mutat din zonele vulnerabile, dar au refuzat să semneze și declarațiile care i-ar fi lăsat fără nici un ajutor de la stat în cazul unor noi dezastre. Doar cinci locuitori din Pîncești s-au supus prevederilor legale și au trimis declarații prin care își asumă riscurile unor catastrofe. „Am primit răspuns de la primării că oamenii refuză să semneze declarații și nici nu vor să se mute pe motiv că nu li se dă nici o alternativă. Ce-i drept, satele sînt îmbătrînite, oamenii nu au forță financiară pentru a o lua de la capăt. Foarte puțini s-au mutat, numai tineri care aveau terenuri sau și-au cumpărat pămînt și au avut unde să ridice o casă. Cei în vîrstă au rămas. Doamne ferește de noi inundații! Aceste zone în care sînt cele 3.500 de case vor fi primele afectate, chiar și la debite mai mici decît în 2005. Aceste locuințe au fost ridicate între anii ’56-’80, cînd nu existau fenomene meteo extreme, nici păduri defrișate și nu se ținea cont nici de autorizații. Omul își făcea casa unde știa că are pămîntul și cît mai aproape de sursa de de apă”, spune Ioan Maftei, directorul SGA. Legea mai spune că primarii trebuie să identifice terenuri disponibile pe care oamenii din zonele cu risc să-și construiască noi case. Strămutarea localnicilor este aproape imposibilă din mai multe motive, care nu țin doar de vîrsta înaintată a sătenilor. „Legea nu prevede nici un sprijin financiar pentru oameni. Terenul trebuie cumpărat, la fel și materialele de construcții, de către localnici. Pe de altă parte, sînt foarte puține suprafețe disponibile în afara zonelor inundabile și în momentul cînd apar astfel de solicitări prețurile la terenuri cresc foarte mult”, arată Ioan Maftei. Directorul SGA crede că singura soluție pentru ca oamenii să accepte strămutarea este ca Guvernul să acorde un ajutor financiar. Pînă atunci, localnicilor nu le rămîne decît să spere că dezastrul din 2005 nu se va repeta sau că măcar vor fi anunțați și evacuați din timp.

Din iad în rai

La Gura Văii, localitatea cea mai afectată de inundațiile din 2005, s-a reușit strămutarea a peste 80 de familii. Deși a trecut prin chinurile iadului, localitatea Gura Văii are acum situația cea mai roz. Din cele 300 de case demolate, 205 au fost construite din nou, pe același loc însă, iar restul au decis să se mute din zonă, conștienți de situația precară. Gospodarii n-au așteptat să fie trași de mînecă de oficialitățile locale și nici să mai vină un val de inundații peste ei, astfel că singuri și-au depus cereri de strămutare. Terenurile în afara zonelor de risc s-au stabilit încă din 2005, iar primarul Vasile Pașcu a precizat că la ora actuală mai sînt terenuri pentru cei care doresc să-și construiască locuințele la adăpost de alte inundații.

Situație fără ieșire

Pe cît de aranjată este situația la Gura Văii, pe atît de disperată este la Asău. „Dacă mai vine un val, cel puțin la fel de agresiv ca în 2005, la Asău se va întîmpla o catastrofă”, a precizat primarul localității, Ștefan Potoroacă. în condițiile în care 40% dintre locuitori sînt în zonele de risc maxim, doar 80 de familii pot fi strămutate. Primăria Asău a găsit doar două terenuri, pe islaz la Bartea, unde încap în jur de 40 de gospodării și în „zona Chinet”, unde ar mai intra 40. Acestea sînt, însă, în zone de munte, fără prea multe căi de acces, fără curent electric și fără alte facilități. Aceste terenuri pot fi achiziționate fără bani, în urma concesionărilor. Pe lîngă asta, primăria i-a asigurat pe oameni că nu vor trăi ca-n evul mediu, fără apă și fără curent electric. Linia electrică urma să fie prelungită pînă la noile așezări și aveau să se construiască și noi căi de acces, însă aceștia nu s-au lăsat convinși nici în ruptul capului să accepte tîrgul. „Avînd în vedere zona geografică a localității noastre, eu nu văd nici o soluție. Ne confruntăm cu o situație mai mult decît dificilă”, a precizat primarul Potoroacă. Situație într-adevar dificilă, primăria nu dispune de suficient teren încît să poată muta aproape jumătate din populația localității, se înfruntă cu încăpățînarea oamenilor de a fi strămutați în puținele locuri posibile și nici n-a primit ajutor de la Guvern pentru eventualele strămutări. Acesta a făcut chiar și o sesizare la președintele Traian Băsescu, însă delegația ajunsă la fața locului n-a făcut decît să confirme situația dificilă în care localitatea se află.

„Nu este de disperat”

Măgirești se numără printre localitățile cu cele mai multe locuințe afectate de inundații, însă viceprimarul Tudose Pruteanu susține că situația nu este de disperat. Peste 110 familii au avut de suferit de pe urma inundațiilor din 2005, însă nici aici oamenii nu se îngrămădesc să se mute, dar nici oficialitățile locale nu se îngrămădesc să identifice terenuri în afara zonelor inundabile. „Am construit un dig și se va mai face unul, astfel că oamenii sînt protejați în fața viiturilor”, a precizat Pruteanu. în Măgirești, o singură familie și-a abandonat casa și a plecat spre o zonă mai ferită de furia apelor.

Legea asigurărilor obligatorii riscă să nu primească avizul UE

Locuitorii din zonele cu risc la inundații nu pot beneficia nici de despăgubiri de la firmele de asigurări. Decît în momentul în care va apărea Legea asigurărilor obligatorii. Interesul pentru asigurarea locuințelor nu a crescut spectaculos, după inundațiile din 2005, nici în cazul celor care ar fi avut dreptul la despăgubiri în cazul unor noi dezastre. „Pentru cei care au construcții într-o zonă inundabilă nu putem prinde acest risc dar ceilalți, care nu sunt chiar pe malul apei, pot primi despăgubiri. Se face inspecția de risc și în funcție de amplasament se încheie asigurarea. După cîte fenomene extreme au fost în județ, credeam că lumea a înțeles cîtă importanță au asigurările. După inundații însă, s-a înregistrat o creștere în ceea ce privește asigurarea locuințelor, de doar 20 la sută în zonele afectate, cînd, de fapt, gradul de cuprindere ar fi trebuit să fie de 80-90 la sută. Este păcat că lumea nu conștientizează utilitatea unei asigurări. Eu nu contest că Guvernul nu îi poate ajuta în caz de inundații. Diferența este că noi acordăm bani celor despăgubiți, or Guvernul dă materiale de construcții și atunci apar nemulțumiri”, spune Ghiorghe Cârlan, directorul Asirom. în iulie se preconizează că va intra în vigoare Legea asigurărilor obligatorii, act normativ care cuprinde trei riscuri: cutremur, inundații și alunecări de teren. Prima de asigurare va fi de 20 de euro/an pentru casele evaluate la 20.000 de euro și de 10 euro/an la o valoare de 10.000 de euro. Directorul Asirom este însă sceptic în ceea ce privește efectele acestei legi. „Vom crea un grad de cuprindere de doar 30-40 la sută în primul an de aplicare a acestei legi, chiar dacă asigurarea va fi obligatorie. Și asta pentru că nu e stabilită nici o autoritate care să verifice dacă oamenii și-au încheiat asigurarea și să aplice sancțiuni. Ar trebui să creăm încă o Jandarmerie care să meargă din ușă în ușă. Plus că în nici un stat din Uniunea Europeană nu mai există asigurări obligatorii decît la mașini. Cu toate acestea, gradul de cuprindere e de 80-90 la sută pentru că nici un act nu se eliberează pînă cînd omul nu face dovada plății asigurării facultative”, explică Ghiorghe Cârlan. în același timp, acesta spune că riscul ca Uniunea Europeană să nu își dea avizul pentru această lege este foarte ridicat. „Există semnale că nu vom primi avizul comunității europene. Legea nu este considerată eficientă. Tocmai din motivele pe care vi le-am spus. Trebuie găsite alte modalități de convingere a oamenilor”, este de părere directorul Asirom. (Cătălina CHIFU, Doina TIMUȘ) acces, fără curent electric și fără alte facilități. Aceste te

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!