Jurnal despre Bacovia (12)

Constantin CĂLIN

Mă îndoiesc că există ani favorabili receptării literaturii, îndeosebi poeziei. Categoric, 1916 n-a fost. La începutul lui, cînd apare volumul „Plumb”, țara era încă neutră, dar, pe plan intern, neutralitatea nu se „traducea” prin calm. Viața politică și cea socială erau agitate. Anterior, de la declanșarea războiului în Europa, după îndelungi dezbateri, Parlamentul aprobase o serie de legi care atestă mobilizare, nicidecum relaxare: legea asupra decretării stării de asediu, legea asupra controlului străinilor, legi cu privire la armată, legi financiare etc. Altele, nu situația literaturii, erau preocupările oamenilor și, cu o formulă din epocă, „frămîntările conștiinței naționale”. O „tranziție”, neutralitatea a cunoscut toate manifestările (mai exact, toate relele) posibile într-un asemenea interval. Mulți dintre cei cărora li se va spune ulterior, cu sarcasm, „îmbogățiți de război” și-au început „mînăriile”, ca să vorbesc pe limba contemporanilor noștri, încă de acum. Pentru ei, neutralitatea n-a însemnat altceva decît o etapă din „era afacerilor prospere”, a malversațiunilor și a complicităților. „întocmai ca ciupercile după ploaie și cu aceeași repeziciune, – observa un senator băcăuan, la 26 ianuarie 1916 -, au răsărit averi însemnate care se cifrează la sume fantastice”. în București s-au înălțat, în acești ani, din bani nemunciți, – releva cel citat -, „insolente palate falnice în beneficiul vreunui norocos al soartei”. Se făceau afaceri fabuloase, mascate sub „lamentări de pagube materiale”. în același timp, se punea „o imensă clamoare în cererea de vagoane care să poarte cereale și să aducă aur”. „Monitorul oficial” din 22 ianuarie 1916 publica textul contractului prin care se vindeau britanicilor 80.000 vagoane de grîu din recolta anului 1915, cu 32 lei suta de kilograme. „Marfa livrată – se stipula – trebuie să fie bună, leală și mercantilă, sănătoasă, uscată, fără gărgărițe și nemălurată”. Și acesta e doar un exemplu. „Monitorul” e publicația care oglindește concentrat, „obiectiv”, adică fără comentarii, preocupările momentului. Care erau acestea? Licitațiile (nu puține cu termen de urgență), adunările generale ale acționarilor, protestările de polițe, ipotecările, cedările, subrogările, despăgubirile, sechestrele – pentru cei interesați de comerț, finanțe, industrie, agricultură. Concursurile, ocupările de locuri vacante – pentru cei din învățămînt. Numirile, revocările, demisiile, transferurile, înlocuirile – pentru funcționari. Recrutările, înaintările în grad, trecerile în cadrele active ale armatei sau în rezervă – pentru militari. âmpămîntenirile, pentru anumiți minoritari și recunoașterea calității de români, pentru unii dintre transilvăneni, bucovineni, basarabeni. Cîștigurile la loterie, pentru jucătorii la aceasta. Semnificativ, partea cea mai groasă (15-20 de pagini) a fiecărui număr din „Monitor…” o reprezintă „Anunțurile judiciare”: procese, vînzări, divorțuri; pîrîți, martori, inculpați; citații, mandate de chemare, somații, sentințe; „vite pripășite, pierite, furate”; pierderi de acte. Faptele diverse (dezertări, tîlhării, arestări, condamnări) și unele fenomene naturale extreme (la sfîrșitul lunii ianuarie 1916, un cutremur de pămînt a zgîlțîit mai multe zile Muntenia și Oltenia) completează tabloul unei vieți deloc neliniștite. Marea îngrijorare însă, care reducea, pentru mulți, orice curiozitate față de literatură, o reprezenta penuria articolelor de primă necesitate. în cei doi ani de neutralitate viața nevoiașilor se îngreuiase „în chip înspăimîntător”. Lipsurile unora stimulau, ca de obicei în astfel de situații, cupiditatea altora. în consecință, guvernul fu nevoit să actualizeze legea măsurilor excepționale din 23 decembrie 1914, referitoare la prețurile maximale. După publicarea noii liste a acestora, în întreaga țară s-a declanșat o campanie de depistare a contravenienților. în București, în Urziceni, în Piatra Neamț etc., au fost descoperiți negustori care vindeau cu suprapreț săpunul (2 lei în loc de 1,20), lemnele (4,20 în loc de 3,80 suta de kilograme), slănina (2,20 în loc de 2), untura de porc (2,16 în loc de 2) etc. Așa stînd lucrurile, cînd aproape totul se învîrtea în jurul lui „nervus rerum”, ce loc mai putea ocupa poezia între grijile oamenilor?re: legea asupra decretării stării de asediu, legea asupra controlului străinilor, legi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!