Adevărații domni din România

Claudiu BOANGIU

Parlamentarii noștri nu scapă nici o ocazie de a se da în stambă. O fac și-n aceste zile, așa cum se pricep ei mai bine (și la asta chiar au talent). S-au trezit, bieții deputați, „îngrămădiți” în ditamai Palatul Parlamentului, după mutarea Senatului în clădirea despre care se spune că e cea mai mare din Europa și a doua din lume. S-au foit, au transpirat, s-au mai îmbrîncit încoace și-ncolo și, între două ghionturi și-un icnet, s-au luminat, învrăjbiții, că îi încurcă taman Muzeul Costumelor Populare, o colecție unică în Europa. Cele peste o mie de piese de port tradițional românesc sînt admirate de românii și (mai ales) de străinii care calcă pragul Casei Poporului. Nu cred că greșesc dacă susțin că frumoasele straie fac o imagine mai bună și mai completă asupra României și tradițiilor sale decît oricare dintre acțiunile de pînă acum ale aleșilor neamului. Dar, e o acută lipsă de spații, se plîng cei de la secretariatul Camerei Deputaților. Iar minunățiile cu migală lucrate ar trebui vîrîte-n saci și puse la păstrare, că alt spațiu de expunere nu există. Cel puțin, nu pentru moment. însă Marghiolița Rogojan Constantinescu, cea care a donat costumele, a avut o singură dorință. Minunățiile să fie expuse la Palat, pentru a bucura ochiul celor care străbat imensele culoare ale „prea strîmtei” clădiri în care-și fac veacul cei care ne reprezintă. Astfel, oricare oaspete străin ar fi avut ocazia de a afla de măiestria și imaginația țăranului român „în direct” și nu din pliante sau discursuri sforăitoare. Așa, celor veniți de „afară” le mai rămîne doar deosebita onoare de a admira costumele scumpe, eventual „de firmă”, ale parlamentarilor. Și să-și facă, în acest mod, o idee despre „modestele” venituri și posibilități ale aleșilor neamului.
Ce se întîmplă de-o lună-ncoace la Casa Poporului nu este o poveste nouă sau izolată. Nepăsare față de trecut, tradiții, cultură aflăm pe oriunde ne-am perinda. Casa lui George Bacovia s-a cutremurat binișor cînd în jurul ei s-au ridicat noi construcții, dar nu au existat autorități deranjate de asta. Clădirea din Bacău în care s-a născut Vasile Alecsandri mai are nevoie de-o pală de vînt și-i gata. Biblioteca Județeană „C. Sturdza” a fost lăsată de izbeliște pînă a ajuns să arate ca o cangrenă pe obrazul Bacăului. Mănăstiri și biserici rupte din legende întind mîna pe unde pot dup-un ban pentru reabilitări. Și astea-s doar cîteva exemple dintre prea multele pe care le întîlnim. Am cam uitat că prezentul și viitorul își au rădăcinile adînc înfipte în trecut. Așa o fi, probabil, cînd ți-e rușine și să-ți amintești că bunicu-ți purta cioareci. as

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!