După suspendare

Alexandru LĂZESCU

în ciuda succesului de moment, coaliția anti-Băsescu va avea probleme majore să reziste în fața unui tăvălug care se pune acum, inevitabil, în mișcare. Oricît ar fi împachetat cu argumentele opoziției, votul din Parlament privind suspendarea președintelui a creat deja un precedent de rău augur. în actualul cadru constituțional, șeful statului poate fi suspendat dacă o majoritate a senatorilor și deputaților dorește acest lucru. Punct. Paralela cu un caz similar din Lituania, pe care o tot vehiculează mai ales unii deputați PRM, nu are acoperire. Acolo votul a sancționat politic fapte pentru care exista o deplină fundamentare juridică, ceea ce nu este, evident, cazul la noi, unde avizul negativ al Curții Constituționale lipsește decizia luată de legitimitate, chiar dacă, strict tehnic, ea este validă în plan legal. Cu atît mai mult cu cît sîntem în fața unei evidente asimetrii, din moment ce o eventuală invalidare electorală a votului parlamentarilor nu are nici un fel de consecințe în ceea ce îi privește, pentru că nu duce la dizolvarea Senatului și Camerei Deputaților.
Cei 322 de parlamentari care au votat în favoarea suspendării lui Traian Băsescu au făcut-o mai degrabă emoțional decît rațional. Sigur, în culise s-a lucrat intens, sub bagheta pricepută a lui Viorel Hrebenciuc. Aritmetica votului pare, la prima vedere, un succes al adversarilor președintelui. Dacă va fi și unul pe termen lung, rămîne însă de văzut. Puțini deputați și senatori s-au gîndit la ce se va întîmpla de acum încolo și puțini iau în serios fractura tot mai mare care desparte majoritatea clasei politice – cel puțin acea parte a ei coagulată în jurul patrulaterului PSD – PNL – PRM – PC, pentru că UDMR e încă greu de plasat în această ecuație – de o mare parte a populației. Dar chiar și cei care au unele neliniști în acest sens speră că e vorba doar de o conjunctură temporară. Există, de altfel, unele calcule preliminare pe care le tot auzim tot mai des în ultimul timp, cîntate la unison de adversarii actualului (încă) președinte: că el ar fi pierdut în ultima vreme cîte zece mii de voturi în fiecare zi, că vor apărea tot felul dosare și acuze devastatoare care îl vor pune în situații stînjenitoare. Ei mai sînt încurajați și de faptul că, fără autoritatea de șef al statului, Traian Băsescu va pierde și controlul instituțiilor, devenind, brusc, mult mai vulnerabil decît pînă acum.
Astfel de calcule sînt, însă, extrem de fragile. Situația e una fluidă iar curentele dominante din opinia publică au căpătat deja alt contur în ultima perioadă. Traian Băsescu s-a erodat serios într-o perioadă care a fost dominată mediatic de contrele sale cu premierul. Imaginea cu care era asociat, aceea de generator de scandaluri pe bandă rulantă, nu avea cum să nu îl afecteze. De unde și pierderea în credibilitate suferită mai ales din ianuarie încoace. Acum, însă, sîntem într-o situație fundamental nouă. Tema dominantă a bătăliei politice nu va fi atît confruntarea dintre Traian Băsescu și adversarii săi, de la Călin Popescu Tăriceanu la Mircea Geonă și Vadim Tudor, cît bătălia acestuia și a forțelor politice care îl susțin pentru reformarea radicală a clasei politice. Această bătălie devine, astfel, punctul central al viitoarelor confruntări electorale, de la probabilele alegeri prezidențiale anticipate pînă la europarlamentare sau la alegerile parlamentare din 2008. Or, în ciuda succesului de moment, coaliția anti-Băsescu va avea probleme majore să reziste în fața unui tăvălug care se pune acum, inevitabil, în mișcare. Helvetica-R t privind suspendarea președintelui a creat deja un precedent de rău augur. în actualul cadru constituțional,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!