Fără prejudecăți

Hai acasă, puișor!…

Mihai BUZNEA

Tinerii români rătăciți prin cele colțuri ale lumii în căutarea fericirii personale vor să se întoarcă acasă. Mirajul occidentului, cu promisiunile lui de îmbogățire rapidă și trai pe picior mare începe să-și piardă din strălucire și atracție. E bine oriunde, dar și mai bine-i printre ai tăi. O știre seacă, de presă, ne anunță că, săptămînal, aproape 20.000 de emigranți, conaționali, cu vîrste cuprinse între 22 și 40 de ani, accesează site-urile firmelor ce se ocupă cu plasarea forței de muncă, în căutarea unui job. De la simpli muncitori necalificați la constructori, șoferi, instalatori sau operatori IT cu pregătire superioară, oameni care în țările de adopție vremelnică realizează cîștiguri foarte bune!
Cum se explică un astfel de fenomen invers, după experiențe încurajatoare?! Poate fi vorba, aici, de atracția pe care o exercită vechiul proverb „fie pîinea cît de rea, tot mai bună-n țara mea”?! Indiscutabil, dar în asociere cu alți factori, în primul rînd economici: relansarea producției, modernizarea, creșterea eficienței, stimularea mediului de afaceri. Se pare că România începe să performeze și să semene tot mai mult cu țările avansate ale bătrînului nostru continent, cărora li s-a alăturat la 1 ianuarie a.c.: atractivitatea, recîștigarea promisiunilor și a ofertelor de mai bine. Actualmente, prin lume sînt răspîndiți peste 12 milioane de români care au optat pentru țări precum Germania, Franța, Anglia, Italia, Spania, Scoția, Irlanda, dar și pentru SUA, Canada, Noua Zeelandă, Australia. O mare parte dintre aceștia sînt dispuși să le părăsească în orice moment pentru a-și căuta și găsi rosturile acasă. Bucureștiul, Bacăul, Iașiul au devenit mai atractive decît Londra, Madridul, Munchenul, Viena sau Toronto. Privite de departe, toate acele locuri par mai pline de promisiuni. Apropierea de ele schimbă imaginea, devin prozaice și, uneori, mincinoase.
Mulți ani la rînd guvernanții noștri post-decembriști au alocat fonduri importante pentru reconversia profesională a șomerilor, în primul rînd, a forței de muncă – în general. Odată recalificați, cei mai mulți dintre muncitori preferau să plece, din motive lesne de înțeles: muncă multă, bani puțini, nivel de trai scăzut. Ajutîndu-se pe sine îi îmbogățesc, de fapt, pe alții; produc venit național pentru țările de destinație și alimentează cu valută forte – peste 5 miliarde de euro anual! -bugetul românesc. Constructorii, confecționerii ori căpșunarii au, acum, șansa de a-și recăpăta speranța și demnitatea. Numai în ramura construcțiilor au asigurate fronturi de lucru peste 200.000 de oameni, iar golurile din industria confecțiilor sînt acoperite cu muncitoare asiatice! Rata șomajului a scăzut sub limite prognozate, ca de altfel și dezinflația.
Sigur că pînă la regăsirea Paradisului Pierdut mai avem mult de căutat și suspinat. România este încă destul de departe de Grădina Edenului și încă nu-i poate strînge la piept pe toți fiii rătăcitori și rătăciți. Dar cel puțin apar unele certitudini. Dacă vom ști să atragem și să folosim cu chibzuință fondurile alocate de Comunitatea Europeană, perspectiva se poate lărgi. Să rămînem, însă, lucizi și să ne ferim a ne îmbăta cu apă rece, mulțumindu-ne, deocamdată, cu ceea ce ni se oferă: românii tineri vor să se întoarcă acasă. E un semn bun și încurajator.aceri. Se pare că România începe să performeze și să semene tot mai mult cu țările avansat

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!