Cu ochii peste gard

Erată la manualul de istorie

Doru CIUCESCU

Istoria scrisă a Republicii Moldova, de la declararea independenței din 27 august 1991 pînă în prezent, a suferit și suferă în continuare o serie lungă de modificări. De altfel, în ședința din 22 decembrie 2006, chiar Comisia pentru expertiza științifică a noilor manuale de istorie, avîndu-l ca președinte pe Chiril Stratievschi și ca secretar pe Lilia Zabolotnaia, face următoarea precizare în cadrul recomandării 5: „se vor expedia în școli anexe (sub formă de erate) la fiecare manual deja editat, cu indicarea greșelilor de ordin factologic și ortografic”.
Dacă mă refer numai la manualul pentru clasa a IX-a intitulat „Istorie – epoca contemporană” (autori: Sergiu Nazaria, Alexandru Roman, Mihai Sprînceană, Ludmila Barbus, Sergiu Albu-Machedon, Anton Dumbravă), apărut în anul 2006 într-un tiraj de 48 000 de exemplare, sub egida Ministerului Educației și Tineretului, am constatat că pe aceeași pagină cu descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții există o erată cu 12 greșeli. Dar lista greșelilor este mult mai lungă, atît de lungă, încît s-ar putea ca editarea eratelor și introducerea lor succesivă în manualele respective să coste mai mult decît editarea unor manuale noi! Așa că, măcar din considerente economice, propun experților moldoveni Stratievschi și Zabolotnaia să recomande un alt manual de istorie pentru clasa a IX-a, care să aibă autori cu perfecționări făcute nu numai prin institute sovietice (doar comunismul sovietic și filorusismul merg mînă în mînă), ci și în Occident (căci se găsesc astfel de specialiști în Republica Moldova), unde se poate învăța cum se scrie istoria integrată în conformitate cu normativele Uniunii Europene.
Dar, să vedem greșelile „de ordin factologic”. Prima este prin omisiune și se referă la faptul că nicăieri în manual nu se menționează că Basarabia nu este un teritoriu exclusiv moldovenesc. Partea sudică a teritoriului pruto-nistrean a aparținut mai întîi Țării Românești încă de pe timpul lui Basarab I (1310-1352), care a luptat cu tătarii consolidînd granița estică pînă la gurile Dunării, motiv pentru care această regiune geografică s-a numit Basarabia. Abia în anul 1418, în tipul domniei lui Mihai I (1418-1420), fiul lui Mircea cel Bătrân (1386-1394; 1397-1418), Basarabia trece în componența Moldovei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Apoi, treptat, denumirea de Basarabia s-a extins spre nord, la aproape tot teritoriul pruto-nistrean.
Această omisiune din noul manual de istorie nu este întîmplătoare. Militanții pro-ruși din Republica Moldova amenință cu o Moldovă Mare, din care să facă parte teritoriile de la dreapta și de la stînga Prutului, sub conducerea Chișinăului, pe baza faptului că din punct de vedere istoric cele două teritorii au fost împreună. Or, deoarece Basarabia a fost și teritoriu al Țării Românești, atunci, urmînd aceeași logică, ar trebui să se realizeze o unire a trei teritorii (pruto-nistrean, carpato-prutean și carpato-dunărean), ceea ce ar însemna o formă redusă a României Mari (fără Transilvania) formată în timpul regelui Ferdinand. În această situație, ar mai fi Chișinăul capitala noii țări? De asemenea, ar mai avea pro-rușii majoritatea în parlamentul noii țări?
O altă greșeală este, de fapt, o contradicție, fiind legată de Congresul al III-lea al Sovietelor din Basarabia, ale cărui lucrări s-au deschis la 18 ianuarie 1918. La pagina 19 se menționează faptul că participanții V. Rudiev, V. Prahnițki, I. Panțîri, T. Cotoros, P. Ciumacenko, care, printre altele, mai „erau membri ai Sfatului Țării”, la acel congres „optau pentru Republica Moldovenească independentă”, ceea ce este în contradicție cu cele afirmate în alte pasaje. Astfel, la pagina 18 este scris negru pe alb că în preajma zilei de 22 decembrie 1917, Ion Ianculeț (emisarul Petrogradului în Basarabia) declara: „Sfatul Țării, desigur, e pentru cea mai strânsă unire cu Republica Democratică Federativă Rusă”. Deci, în acest manual, la interval de numai o pagină aflăm că grupul „Rudiev” dorea transformarea Basarabiei (dintr-o gubernie a imperiului țarist) cînd într-o republică unională în cadrul Republicii Democratice Federative Ruse, cînd într-o republică independentă. O contradicție printre multe altele din noul manual de istorie.
În lista lungă a greșelilor se mai adaugă una, care, de fapt, este o minciună. Astfel, la pagina 31, referindu-se la evoluția vieții politice a României din perioada interbelică, se poate citi: „Documentele mărturisesc că mișcarea comunistă antiromânească (din Basarabia) era sprijinită de la Moscova și dirijată de Comintern. Dar, ea putea avea succes numai în condițiile unui regim urît totalmente de populație”. A afirma că basarabenii urau totalmente regatul României este o exagerare absolută, care trădează fanatismul pro-rus al autorilor manualului.
O altă greșeală este minimizarea vădit pătimaș – antiromânească a rolului României în timpul primului război mondial. Astfel, la pagina 122 se menționează: „Dar evenimentele decisive de pe câmpul de luptă din vara și toamna anului 1918 au schimbat soarta României. Victoria aliaților occidentali de pe frontul de vest a făcut posibilă nașterea României Mari. La 10 noiembrie, cu o zi înainte de capitularea Germaniei, regele Ferdinand a ordonat armatei sale să reintre în război.” Dar, ca să dau numai un exemplu, ofensiva de la Mărășești din perioada 24 iulie – 1 august 1918 nu s-au produs după Pacea de la București (7 mai 1918) ci cu mult înainte de capitularea Germaniei! Această bătălie, ca și altele (Oituz) nu certifică faptul că România a continuat lupta? „Victoria aliaților occidentali de pe frontul de vest” nu a fost ușurată de faptul că o parte din trupele Antantei au fost blocate pe frontul de est, în bătăliile cu România?
În continuare, remarc grija autorilor manualului de istorie de a găsi o scuză conducerii comuniste de la Moscova privind încheierea pactului Ribbentrop – Molotov. Astfel, la pagina 130 se afirmă că „occidentalii n-au acceptat propunerea sovietică de a încheia un pact politico – miltar atotcuprinzător. Conducerea sovietică a hotărît să – și reorienteze în sens opus politica externă”. Interesantă scuză pentru raptul teritorial din 28 iunie 1940! Din acest manual pro – rus de istorie elevii învață că Occidentul se face vinovat, și nu comuniștii de la Moscova, pentru ruperea Basarabiei din trupul României și trecerea ei în componența U.R.S.S. – ului. Ciudată abordare a acestui eveniment tragic din istoria Românie și, implicit, a Basarabiei!
Lista greșelilor cu tentă anti-românească este prea lungă pentru a fi cuprinsă într-o rubrică de ziar și dovedește ușurința autorilor acestui manual de a răstălmăci istoria în interesul celor care i-au plătit, al conducerii comuniste de la Chișinău.o-nistrean, carpato-prutean și carpato-dunărean), ceea ce ar însemna o for

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!