JURNALUL UNUI OUTSIDER

Ioan NEACȘU

Armindeni

„Azi e zi întîi de mai/ Azi e ziua de Armindeni;/ Eu te cat, drăguța mea;/ Eu te caut pretutindeni.// Eu te cer de la izvor,/ De la codrul cel de brazi,/ De la vîntul ce lovi/ Bălsămînd al meu obraz.// Întreb munții cei înalți,/ De la rîuri eu te cer:/ De-au văzut cumva ascuns/ Al vieți-mi giuvaer.” Așa începe Eminescu poezia sa dedicată zilei Sfîntului Prooroc Ieremia, zi în care întreaga suflare sărbătorește bucuria de a trăi. Nici nu mai contează dacă poetul nu-și găsește iubita „nicăire”, importantă este explozia de vitalitate pe care o produce primăvara: fluturii zburdă, copiii zburdă, „mieii zburdă pe cîmpii”, există o bucurie universală a ființelor care trăiesc „sub coviltirul lui Dumnezeu”. Aceasta este adevărata fericire dată nouă de Cel Care a făcut cerul și pămîntul și Care ne-a povățuit să învățăm de la păsările cerului și de la crini, care nu-și fac griji în legătură cu ce vor mînca, sau cu ce se vor îmbrăca, deoarece Dumnezeu are grijă de toate. Aceasta este adevărata fericire, nu adunatul banilor, care aduce numai griji: cu cît mai mulți bani, cu atît mai multe griji!
Ziua de 1 mai a fost aleasă, de mai bine de un secol, ca zi de luptă pentru drepturile muncitorilor, ca zi a muncii. Pornită din America, această sărbătoare a devenit tradițională și pe bătrînul continent. Munca este nu doar izvor de bunăstare, ci și o expresie a bucuriei de a trăi, de care vorbeam mai sus, și merită pe bună dreptate să fie elogiată. Atunci însă cînd ea devine o goană indecentă după bani este tot atît de sinistră ca bogăția etalată ostentativ. Două întîmplări din paginile ziarelor sînt exemplare. Prima este grotescă: o cîntăreță despre care Mircea Badea ne spune că are un soț multimilionar, deci nu se poate spune că nu are destui bani, acceptă ca participanții la o cumetrie – grotescă și ea prin opulență și prost gust – să-i îndese în decolteu sute de euro, cu un gest mitocănesc, banii fiind aici nu rodul muncii, nu dovada calităților artistice ale doamnei respective, ci un simbol al averii. Dintre cele trei verbe despre care filosoful Mihai Șora a scris un admirabil eseu – „a fi, a face, a avea” -, ei îl conjugă doar pe ultimul și trec prin viață fără să aibă timp să se bucure de ea. Un alt exemplu, de data asta tragic, este moartea unei tinere care a muncit prea mult! Raluca Stroescu (31 de ani) era manager de audit la filiala româna a companiei Ernst&Young. Ea a fost găsită moartă, duminică după-amiază, de către polițiști și pompieri, care au fost alarmați de un coleg al tinerei. Colegi ai Ralucăi Stroescu spun că ea lucrase intensiv, în ultimele trei săptămîni, la un proiect important de audit. În aceste trei săptămîni, femeia ar fi slăbit șapte kilograme, după cum i-a spus unei colege în urmă cu cîteva zile. Avea un salariu bun, dar la ce-i folosea, dacă muncea non stop ? Cînd avea timp să trăiască? Vedem mii de tineri care aleargă sute de mii de kilometri pentru „afaceri”, ori stau sute de mii de ore în fața calculatorului, ca Raluca Stroescu, pentru ce? Munca trebuie să-ți aducă nu doar bucuria de a avea, ci și pe aceea de a trăi, de a te bucura de viață, ca mieii care zburdă pe cîmpii în ziua de Armindeni!
Alexandru Vlahuță a scris, la cererea ministrului școlilor de acum mai bine de o sută de ani, Spiru Haret, un admirabil reportaj menit să cultive sentimentele patriotice ale elevilor: „România pitorească”. În periplul său de la Cazane pînă la Prut, scriitorul povestește despre întîlnirea sa cu un căruțaș, moș Gheorghe, cu care are o conversație pilduitoare, conversație încheiată de țăran cu o zicală care se potrivește de minune aici: „Decît să înting în unt/ Și să mă uit în pămînt/ Mai bine să-întig în sare/ Și să mă uit la soare”!ă cultive sentimentele patriotice ale elevilor: „Rom

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!