Gînduri pur și simplu

Odihnă activă

* De dimineață, cînd, pe lac, pescarul amator…

Eugen VERMAN

Subtitlul acestor însemnări e inspirat de un cunoscut șlagăr, la modă prin anii ’50 și ’60 și pe care, și acum, îl fredonez uneori cu aceeași bucurie și plăcere. Mi-l amintesc, mai cu seamă, cînd mă întîlnesc cu prietenii mei, pescarii amatori și cînd le ascult poveștile, căci e recunoscut – povești mai frumoase ca de la pescuit nu se prea întîlnesc. Și, din cîte îmi spun amicii mei, toate întîmplările sînt absolut adevărate, altfel ce haz ar mai avea pescuitul ! Atunci cînd „cade” mă entuziasmez și eu de mărimea sau cantitatea prăzii, iar atunci cînd nu cade îi aprob din inimă pe acești curajoși și vajnici oameni care merg pe malul apei mai mult pentru odihnă, pentru
„natură „. ” Domnule, îmi spune amicul Andrei Cucu, n-am prins nimic, dar ce priveliști, ce aer curat, ce bucurie pe sufletul meu… !”. Că veni vorba de Andrei Cucu, chiar alaltăieri m-am întîlnit cu el, era în piață să cumpere mere; îmi spune: știi, am fost săptămîna trecută la baltă la Faraoani, 40 de lei intrarea, dar n-a căzut nimic și am plecat la baltă la Traian, eram cu doi prieteni, cu mașina lor, acolo am scos aproape un kil de caras, nu prea mare, dar destul pentru un fund de tigaie, știi, carașii e bine să-i mănînci numai tu, au oase multe, nu inviți musafiri la caras; așa a început de cum m-a întîlnit, după care, cu aceeași însuflețire mi-a mai zis că are scule noi, i le-a cumpărat fata lui, care lucrează și locuiește în București, scule performante, domnule, am cu ce mă lăuda acum!… Adevărul e că am fost și eu cu domnul Cucu pe malul lacului de la Itești; prinde, nu se laudă. Are el metoda lui, să-l auziți cum cîntă pe mal, eu cred că peștii vin să-l asculte și așa dau de momeală și cîrlig… Da, e un om vesel nea Andrei, deși are probleme cu diabetul, la ora prînzului, acolo, pe lac, își face injecția și atunci cîntă, chiar că mi-e drag omul acesta. Eu îl știu de mult, de pe vremea cînd lucra la
„Spațiul locativ „, iar după aceea la „Proiectări”, douăzeci de ani a muncit ca proiectant principal, dar pescuitul i-a intrat în sînge, mai ales după ce s-a pensionat. Cred că în lipsa lui lacul e trist, pînă și peștii îi duc dorul! Sau să-l vedeți pe dom’ Petrică Rusu, vecinul meu, om „subțire” și la propriu și la figurat, ardelean din Sighișoara, dar băcăuan de peste patru decenii, pescar dintotdeauna, dar mai cu seamă după ce a ieșit la pensie de la „Industrializarea laptelui”, unde a lucrat peste douăzeci de ani: „Știi, am fost ieri pe Bârnat, da’ n-am prins nimic. în schimb, am tras un frig…! Ca și alaltăieri, cînd am fost la Siret…”. Doamne, ce s-a mai lăudat atunci cînd a prins știuca aia de două kile! Și nea Petrică e un pescar adevărat. Verile, cînd n-are chef să bată mai mulți kilometri, merge la insula de agrement din oraș, pescuiește în lacul acela, l-am întîlnit de multe ori și tot de atîtea ori mi-a spus că supărarea lui mare nu i se trage de la „ghinionul” care îl urmărește ci, mai cu seamă, de la ceea ce vede pe apa lacului – „tot felul de murdării”, domnule, concetățenii ăștia ai noștri nu iubesc natura, am văzut aruncate și cauciucuri în apă, domnule; dar el continuă să meargă, chiar dacă e trecut de șaptezeci… Altfel spus, nu abdică de la „profesie”, cum am făcut eu, de pildă. Căci eu le-am și spus, după ce am venit din Canada, unde am prins crapi cu nemiluita – acolo lacurile sînt pline de crap, deoarece peștele cu pricina nu se mănîncă, fiind considerat murdar, toxic etc. etc. – că-mi pun lanseta-n cui, faptul că pot prinde un cărășel de douăzeci de grame mă descalifică, îmi știrbește reputația, ei au zîmbit și mi-au zis că, sigur, o să mă răzgîndesc după ce se ridică prohibiția. Eu, să mă răzgîndesc!? Oamenii ăștia nu mă cunosc ! Dar, mai știi…!? Căci ori ce s-ar spune, acolo, pe malul lacului, în adierea binefăcătoare a vîntului de vară, privind printre stufărișuri și cu gîndul doar la momeala din cîrligul de pe fundul apei, Doamne, ce clipe de vis…!, unde am prins crapi cu nemiluita – acolo lacurile sînt pline de crap,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!