Amintiri… din vacanță

Dragu-mi era căratul bagajelor

19 iunie 2006. Elevii claselor a X a C și a X a A se urcă la bordul unui autocar mai mult sau mai puțin minunat și pornesc într-o excursie pe cinste în sudul țării. Pentru unii aceasta era prilejul unei mai vaste culturalizări, iar pentru alții un prilej neprihănit de distracție după un an greu de școală. Prima oprire este la Berca, unde am vizitat Vulcanii noroioși. Cu toții am urcat crestele înnoroiate și mîloase ale vulcanilor, moment de bucurie pentru cei ce au reușit să scape cu papucii curați și de tristețe pentru cei ce s-au afundat în mîl pînă la genunchi. Totul s-a fotografiat, pentru că amintirile unor asemeni vulcani să nu se piardă în negura timpului.
Am ajuns apoi cu bine pe Valea Prahovei, unde ne-am cazat la Hotelul Valdor în Slănic Prahova.
După ce s-au încheiat toate formalitățile a început panarama cu caratul bagajelor pînă la etajul 6. Bineînțeles că în două lifturi nu încăpeau 26 de persoane, așa că unii s-au îmbulzit să ocupe loc în lift, alții au așteptat, iar alții, mai nerăbdători să ajungă în cameră și-au luat bagajele în spinare și au urcat încetișor pe scări pînă la etajul 6.

Istorie săpată în sare

A doua zi plecarea s-a făcut pe la ora 8. La 9 am intrat în Salina Slănic Prahova, care are o adîncime de 208 m. Accesul în salină se realizează cu ajutorul liftului (coliviei). Pe lîngă amenajările adecvate pentru agrement și tratatul bolilor respiratorii, în salină se află și un muzeu istoric de sare, denumit de autorul ei, sculptorul Iustin Năstase, „Sala Genezei”. Aici pot fi admirate busturile lui Traian și Decebal și alte elemente reprezentative ale poporului dac și roman.
La fel de semnificative sînt basorelieful lui Mihai Viteazu și bustul marelui poet român Mihai Eminescu, opere realizate în sare de artistul local Oana Brezeanu.
Următorul obiectiv vizitat a fost Cetatea Domnească din Tîrgoviște. Aici am putut admira cîteva din monumentele curții. Cel mai impunător este Turnul Chindia, ridicat de Vlad Țepeș în 1460 și avînd o înălțime de 27 m. Accesul în interior se face printr-o scară în spirală. âmi amintesc și astăzi cum urcam încet și cu grijă ca să nu cădem. Dar, o data ajunși sus, priveliștea a fost spectaculoasă. De acolo se vedea orașul și așezările lui, precum și un lac.

Un lift cu bucluc

Am ajuns la Pitești, oraș străbătut de rîul Argeș, după care am vizitat mănăstirea Curtea de Argeș înălțată de Neagoe Basarab (1512 – 1521), care este cea mai valoroasă construcție de artă și arhitectură bisericească.
încetul cu încetul, ne-am apropiat de locul cazării ajungînd la Rîmnicu Vîlcea, pe valea Oltului și bineînțeles la Călimănești Căciulata, unde am fost cazați la hotelul Traian. Un hotel impunător, cu priveliște minunată, cu 10 etaje. Am fost cazați la etajul 9. Camerele avea 2 sau 3 paturi, cu baie proprie, dar condițiile erau mai rele fața de hotelul precedent. Avînd în vedere că în seara trecută nu prea ne-am distrat și după o zi pierdută pe drum, ne-am propus ca de această dată să ne „facem de cap”. încă de la cazare s-au evidențiat gîndurile noastre „pașnice”, atunci cînd am luat cu asalt liftul. De data aceasta s-a dat o adevărată bătălie pentru că trebuia să ajungem la etajul 9. Din cauza unui coleg pus pe șotii era cît pe ce să rămînem blocați în lift. Am urcat în lift, pînă aici toate bune și frumoase numai că deodată văd că liftul se oprește brusc la etajul 1. Apoi la 2, 3 și așa mai departe. Firesc era să apăsăm direct pe 9 și ajungeam unde trebuia, dar… Toată lumea care așteptă liftul se uită mirată la noi și constată cu stupoare că sîntem moldoveni, spre supărarea mea. Cînd am ajuns la etajul 9, C. a apăsat repede pe 10, așa că am ieșit iute pe hol cu bagajele în mîini, speriați că nu o să mai ajungem prea curînd în cameră, văzîndu-l pe C. în lift. Am apucat să ieșim, dar băiatul cu pricina a rămas blocat în lift. Acum „se dădea în spectacol” pentru că era prins în ușile liftului.

La un păhărel…

L-am ajutat în cele din urma să iasă și-am ajuns cu toții bucuroși în cameră. D-na dirigintă ne-a spus că nu avem voie să facem panaramă în hotel și am hotărît să cercetăm împrejurimile. După ce am luat cina la un restaurant împreună cu cîteva fete, ne-am gîndit să ne plimbăm puțin prin stațiune. Tot mergînd noi, am ajuns la un restaurant: GOLD. Aici se aflau toți colegii noștri la terasă, la un păhărel… de suc (sau de bere).
Se anunța o mare petrecere în aer liber, cu muzică bună și multe altele.
Iar băieții noștri, mai o bere, mai nouă… pînă s-au îmbătat. Nu-mi venea să cred cît curaj au prins băieții la învîrtit fetele. La întoarcere au urcat 9 etaje în patru „labe”, la ora 1 noaptea, urmînd o zi de mahmureală. Doar o viața are omul!!!

Cetăți și castele

A treia zi a fost una extrem de obositoare pentru că s-au acumulat toate orele nedormite din zilele precedente. Cu toate că drumeții erau morți de oboseală, autocarul își continua drumul neobosit. Nici nu se cunoștea că șoferul s-a distrat cu o seară înainte. Am ajuns în Depresiunea Făgărașului unde am vizitat Cetatea și Muzeul cu același nume. în muzeu se puteau observa diverse obicte de artă: ceramica din țara Făgărașului, icoane pe sticlă din țara Oltului și multe altele.
Am ajuns în Brașov unde am vizitat Biserica Neagră, după care am mers la Cetatea Rîșnov, cetate țărănească, atestată documentar de la 1335.

Buni de distracție

Spre seară am ajuns la Bran. Aici am vizitat Castelul Bran, iar cazarea a fost la Pensiunea Angelica. Condițiile au fost mult mai bune decît în celelalte două locuri, întrucît camerele erau foarte bine întreținute, cu două paturi fiecare, cu un balcon mare și spațios, și cu baie proprie. Oboseala acumulată nu ne-a secat puterile deoarece am jucat mima și multe alte jocuri, după care am mers la discoteca organizată de proprietarii pensiunii chiar în interiorul clădirii. Nu a fost la fel de frumos ca în ziua precedentă, din mai multe motive:
– nu era în aer liber ci în sala de mese a pensiunii;
– muzica nu era totdeauna pe placul nostru și, cel mai important motiv:
– băieții nu s-au putut îmbăta pentru că nu se serveau băuturi alcoolice în interiorul pensiunii și pentru că aceasta era destul de izolată de oraș.
Concluzia: băieți „numai buni de distracție”.

Cea mai frumoasă zi

A patra zi și ultima zi a fost după părerea mea cea mai frumoasă dintre toate. în dimineața acestei zile am mers la Sinaia, unde am vizitat complexul Peleș cu castelul Foișor, Peleș și Pelișor în care au domnit regii României: Carol I de Hohenzollern și Elisabeta, respectiv Ferdinand și Maria. Ceea ce ne-a impresionat cel mai mult a fost Sala Oglinzilor din Castelul Peleș și Camera de Aur în care a murit regina Maria, la Pelișor. Am apucat apoi drumul spre Bușteni, ajungînd la cascada Urlătoarea din munții Bucegi.
A fost foarte frumos! Aer curat de munte, cu urcușuri și coborîșuri care mai de care, desprinse parcă din filmele de aventuri. Am mers vreme de o oră și ceva prin pădure, dar a fost cea mai frumoasă zi din viața mea. La cascadă nu am zăbovit mult pentru că trebuia să ajungem acasă.
în apropiere de Buhuși, toți s-au trezit din amorțeală, conștienți că excursia a luat sfîrșit și au început să scandeze numele șoferului pe diferite ritmuri. Am descoperit și o melodie turcească: Nikos pe care ne-am dedicat-o unii altora în semn de mulțumire!
în centrul orașului am coborît cu toții și cu bagajele în spate am pornit-o fiecare pe drumul lui, mîndri că tocmai am venit din excursie. Apoi a urmat defilarea pe străzile Buhușului, sub privirile mirate ale oamenilor. (Luciana POIȚELEA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!