Recurs la istorie

Administrator

Reîntoarcerea la monarhie?!

în ultimul timp s-au făcut tot mai auzite vocile care dau ca soluție pentru reinstaurarea echilibrului politic și de guvernare revenirea la sistemul monarhic, cu trimitere expresă la fostul rege Mihai I. Ar fi aceasta, înainte de toate, o soluție morală? Părerile sînt împărțite. Documentele la care apelăm în rîndurile ce urmează sînt mărturii relevante în ce privește poziția fostului suveran din timpul războiului. Concluzia o lăsăm la latitudinea cititorilor.
Sacrificiul de sine pentru binele țării și al locuitorilor ei – a fost principiul de bază al marilor oameni politici, de cultură, ca și al călăuzitorilor religiei ridicați din rîndurile poporului român la conducerea statului respectiv, indiferent de epoca și condițiile istorice în care au condus destinele neamului asemenea demnitari.
La vremuri grele s-au ridicat oameni politici care au găsit mijloacele și căile de salvare a neamului și a statului român, greu încercat datorită agresorilor de pretutindeni
în perioada de pregătire și de incendiere a Europei de către aliații Hitler – Stalin – Horthy, la conducerea politicii externe a României a fost promovat un ministru conștient de primejdia victoriei hitlerismului și a bolșevismului. Activitatea lui Grigore Gafencu pentru realizarea blocului neutrilor, ca și atragerea Italiei de partea acestuia cu sprijinul Angliei și al Franței ar fi dus, poate, la evitarea sau întîrzierea izbucnirii celui de al doilea război mondial.
Din nefericire, lupta lui Gafencu dedicată păstrării pentru România a situației de stat neutru a fost zădărnicită de agresiunea sovietică, de cea horthystă și bulgară. Totul s-a făcut cu sprijinul direct al lui Hitler. Sistemul politic – al dictaturii militare – inaugurat de Carol al II-lea, a adus România la faliment și o totală criză . România a pierdut peste o sută de mii de kilometri pătrați din teritoriul strămoșesc, iar peste șapte milioane de cetățeni români au cunoscut prigoana și tirania sovieto-horthystă. Importante valori economice și bogății naturale au căzut pradă în mîinile celor ce s-au năpustit peste hotarele României. Ocuparea teritoriilor românești s-a făcut fără încercarea unei rezistențe militare. Zădărnicia imenselor cheltuieli „pentru apărare”, făcute de fapt în folosul cercurilor camarilei regale, a fost demonstrată. Comandamentul Armatei Române l-a dezonorat pe acest luptător care a fost ministrul Gafencu, acesta fiind nevoit să părăsească teritoriul patriei în condițiile umilinței și ale dezamăgirii totale. Ocupantul și susținătorii săi au adresat cuvintele și expresiile cele mai jignitoare la adresa urmașilor celor ce au proclamat și făurit România Mare prin hotărîrile democratice al Adunărilor Naționale de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia. Voința națională fusese exprimată atunci în mod liber și cu entuziasm.
Situația cumplită din România a fosat creată de Hitler, Stalin și Horthy. „Statul național legionar” a fost ocupat , fără război, de armata condusă de Hitler. României i s-a impus participarea la răboiul contra U.R.S.S. A fost speculată ocuparea teritoriilor Basarabiei și al Bucovinei. Războiul a impus sacrificii imense și moartea a multor români.
Regele Mihai, ca și mareșalul Antonescu, care au condus România pînă în după-amiaza zilei de 23 august 1944, trebuiau să rezolve împreună situația țării. Mihai I, prin perfidie și înșelătorie, a ordonat și înfăptuit arestarea fostului colaborator și predarea acestuia în mîinile inamicului, care l-a torturat și pedepsit cu moartea. Mihai I a încălcat jurămîntul depus față de patrie și popor. România a fost decapitată de conducerea ei onorabilă și responsabilă. Armata a fost lipsită de o conducere fermă. Deruta a fost generală. Sovieticii au profitat din plin de situația critică din România. Armata sovietică a ocupat teritoriul țării fără luptă. Soldații și ofițerii români au fost dezarmați și făcuți prizonieri. Flota, armamentul au fost declarate pradă de război. Delegația trimisă la Moscova în 29 august 1944 pentru a încheia un armistițiu cu Națiunile Unite, n-a fost acceptată la discuții pînă la 12 septembrie. Armistițiul încheiat a consfințit jefuirea poporului român și raptul Basarabiei și al Bucovinei nordice. Diktatul și-a spus cuvîntul. Mari și numeroase au fost despăgubirile de război plătite de cetățenii României.
Mihai I, în calitate de rege al României, dar nerecunoscut de autoritățile reprezentative ale poporului român, l-a favorizat pe ocupantul sovietic, și mai ales pe trimișii acestuia pentru a schimba orînduirea economico-socială, culturală, religioasă, militară, juridică, organizatorică, politică a României. Legile elaborate în perioada dintre 23 august 1944 – 30 decembrie 1947 i-au favorizat pe ocupanți în scopul organizării și realizării jefuirii României.
în „Monitorul Oficial”, partea I, B nr. 253, pag. 6763/1947, este consfințită politica regală de favorizare a celor trimiși de statul sovietic în vederea realizării transformărilor cerute de Stalin în România. La 20 octombrie 1947, în conformitate cu Legea nr. 311 din 25 august 1947, regele a decretat încadrarea în rîndurile Armatei Române, „în armele și gradele specificate mai jos”, următorii generali de brigadă: Luca Vasile, Vasilichi Gheorghe – infanterie; colonei: Florescu Mihail, Mihăileanu Petre; locotenenți colonei: Răutu Leonte, Cristescu Paul, Șerban Basil, Filip Gheorghe, Holban Boris, Doncea Constantin, Constantin Ambriuș Carol, Gheorghe Marin Gaston, Pătrașcu Andrei, Grosu Petre, Mihail David, Patriciu Mihail, Buican Alexandru, Hodoș Neculai, Krantzdorf Iacob, Schwimer Ladislau. Au mai fost admiși în Armata română: 18 căpitani, 7 locotenenți, 27 de sublocoteneți, 6 medici. Aceste fapte se petreceau în timp ce adevărații ostași ai țării erau epurați din rîndurile unităților militare care-și făcudseră datoria față de țară și neam; alții erau închiși și torturați, iar unii se găseau în lagărele de prizonieri din U.R.S.S., unde au fost tratați inuman.
Asemenea fapte se petreceau în România deoarece în acest stat postbelic se formase un Parlament ales prin abuzuri și înșelătorie, furturi și demagogie. Erau legi care nu respectau drepturile elementare ale cetățenilor țării.
La fel au procedat și conducătorii loviturii de stat din decembrie 1989, împreună cu aliații lor care s-au organzat în partide politice lipsite de doctrine și programe privind dezvoltarea economică, culturală, educativă, juridică, militară, administrativă. în perioada de după 1989 nu au fost elaborate legi care să aducă prosperitatea populației. în schimb, au fost create cele mai avantajoase posibilități pentru înflorirea hoției, corupției, îmbogățirii fără limite a celor mai mulți dintre politicieni, a celor numiți în funcții de răspundere. Parlamentarii actuali nu sînt aleși de cetățenii țării, chiar dacă au fost votați.. Ei au fost propuși de „partidele politice”, prezentați pe liste pe baza unor principii care nu au nimic comun cu meritele personale, cu devotamentul față de interesele țării. O astfel de clasă politică nu are nevoie de „reformare”, ci de dispariție, deoarece a lăsat în urma ei un popor adus în pragul disperării. (prof. dr. Dumitru ZAHARIA) mareșalul Antonescu, care au condus România p

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!

Urmărește Ziarul de Bacău pe WhatsApp Alerte de ultimă oră și știrile importante direct pe telefonul tău.
Urmărește Canalul

Ți-a plăcut acest articol? Distribuie-l mai departe!

Ajută comunitatea din Bacău să fie informată corect și la timp.

Dreptul la Replică & Corecturi Editoriale

Ziarul de Bacău garantează dreptul la replică pentru orice persoană sau entitate menționată în articolele noastre, conform celor mai înalte standarde de deontologie profesională. Solicitarea argumentată și eventualele dovezi pot fi transmise pe adresa redacției. Răspunsurile conforme vor fi publicate cu celeritate, în condiții de vizibilitate similare.

Derogare Legală RGPD Art. 7 Legea 190/2018

Specificul Activității Jurnalistice

Articolele și investigațiile publicate sunt realizate în exercitarea libertății de exprimare și a dreptului publicului de a fi informat, garantate de Art. 30 din Constituția României și Art. 10 din CEDO.

Conform Art. 7 din Legea nr. 190/2018 și Art. 85 din Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR), activitatea jurnalistică beneficiază de derogare legală expresă de la dispozițiile RGPD când vizează persoane sau fapte de interes public. Încercările de intimidare juridică împotriva jurnaliștilor (SLAPP) sunt respinse de drept.

Opinii & Comentarii Cititori

0

Nu există încă opinii la acest articol.

Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.

Adaugă o opinie

Adresa de email nu va fi făcută publică. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Datele furnizate sunt prelucrate conform Politicii de Confidențialitate și Regulilor de Comentare. Adresa IP este stocată strict în scop de securitate și prevenire anti-spam.