Stimuloton

Un „medicament” miraculos!

Ne scrie, din Moinești, doamna Elena Buftea, profesoară de limba franceză la Liceul „Spiru Haret” din localitate: „M-am gîndit să trimit ziarului dumneavoastră – pentru rubrica «Opinii fără prejudecăți» – niște «tablete de stimuloton», medicament împotriva deprimării. Dacă vă sînt de folos, bine; dacă nu, nici nu va fi cu supărare…”.
Ne-am gîndit, stimată doamnă Buftea, să vă testăm medicamentul publicînd prima din cele trei tablete pe care ni le-ați oferit. Așadar…

Ciobanul mioritic

Am să reproduc din „Republica” lui Platon un citat dintr-o cuvîntare a lui Thrasymachos, pe care Socrate o combate, și în care acesta compară conducătorul unui stat cu un cioban. Sper să nu fie o premoniție, dar sînt destule șanse ca imaginația lui Thrasymachos să se realizeze în România: „- Socrate, tu n-ai ajuns să cunoști ce va să zică păstorul și oile. – Și ce anume?, am zis eu. – Fiindcă crezi că păstorii au în vedere binele oilor și le îngrijesc cu gîndul la altceva decît la binele stăpînilor și al lor înșiși. La fel, crezi că stăpînitorii cetăților, cei care cu adevărat sunt stăpînitori, se comportă altfel față de supuși, decît o face păstorul față de oi? Crezi că la altceva țintesc ei zi și noapte, decît să tragă ei înșiși veun folos? Și atît de avansat ești în a ști ceea ce înseamnă drept, dreptate, ca și nedrept și nedreptate, încît ignori faptul că dreptatea și dreptul sunt, în fapt, bunul altuia – anume folosul celui mai tare și al cîrmuitorului, și că doar paguba este proprie supusului și celui ce slujește! Iar nedreptatea, invers; ea îi subjugă pe cei cu adevărat naivi și drepți, iar supușii împlinesc folosul aceluia care este mai tare și îl fac fericit… Lucrurile trebuie astfel privite, naiv peste poate ce ești, Socrate, anume că omul drept, pretutindeni e dezavantajat față de cel nedrept”.
Oare nu îl putem considera pe acest Thrasymacohs un părinte spiritual al parlamentarului român? Deși Socrate îl combate dialectic, el rămîne la ideea sa: „- Adică socoți dreptatea un defect”?, îl întreabă Socrate; „- Nu, răspunde Trasymachos, ci doar o mare neghiobie”…
Ei bine, urmașii și adepții lui Thrasymachos din politica românească vor avea o mare surpriză: oile nu se vor îndrepta toate spre prăpastie, alături de ei, ci, lehămitate de patriotism, o vor lua spre alte meleaguri. Ciobanul mioritic va rămîne să păstorească doar oile bătrîne, lăsate, cu sadismul thrasymachian, să moară de foame și ciobăneștii care le mănîncă și ultimele resurse. (Elena BUFTEA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!