Punctul pe „i”

Problematica socială a conflictelor

• Consiliul de Mediere există. Mai trebuie doar să funcționeze!
• „Medierea, ca alternativă la procedura judiciară de soluționare a conflictelor, este mult prea importantă și de stringentă necesitate pentru ca ea să fie plasată într-o zonă secundară de preocupări n „Pregătirea mediatorilor cere timp. De aceea, Consiliul de Mediere trebuie să iasă, imediat, din letargie și inactivitate

Prin Ordinul nr. 2220/06.10.2006, Ministrul Justiției a validat componența primului Consiliu de Mediere (CM), organism care, potrivit Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, va trebui să gestioneze activitatea de mediere a conflictelor, procedură alternativă la cea judiciară. Publicarea legii a provocat reacții aprobatoare în presă, date fiind așteptările în privința creșterii calității actului de justiție. Dar, din păcate, în plan organizatoric nu s-a întîmplat nimic concret. După trei luni de la constituirea CM, nici un act din activitatea lui nu a devenit public. Cetățeni și mediatori deopotrivă așteaptă primele semne de viață ale acestei autorități. CM va elabora și publica standardele de formare în domeniul medierii și, pe baza lor, instituțiile acredidate își vor organiza sistemul de pregătire și instruire a viitorilor mediatori. în fine, urmează stabilirea procedurilor de autorizare a persoanelor care îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru a deveni mediator și solicită acest lucru.
În condițiile actuale, cînd justiția română se află într-o criză de credibilitate, o alternativă la procedura judiciară de soluționare a conflictelor apare ca un fapt salvator. Nu numai dificultățile efective din justiție determină ca procedura judiciară să nu fie cea mai inspirată pentru rezolvarea conflictelor. Factori de mare diversitate și complexitate au modificat, substanțial, în ultimii ani, problematica socială a conflictelor. Prin urmare, terapia clasică, judiciară, nu mai este singura cale de soluționare a lor.
Rezolvarea clasică a conflictului (prin încredințarea acestuia direct organului de justiție) nu constituie întotdeauna cel mai adecvat răspuns, de natură să ofere o soluție tuturor incertitudinilor și dificultăților economice și sociale. În acest context, medierea – ca modalitate de soluționare a conflictelor, alternativă procesului în instanță, poate constitui unul dintre răspunsurile cele mai adecvate la aceste dificultăți. Apoi, trebuie să avem în vedere că în măsura în care instituția medierii devine funcțională, ea poate prelua un număr însemnat de conflicte, degrevînd instanțele de numeroase cauze, situație care ar putea avea efecte pozitive asupra calității actului de justiție.
Numeroase conflicte nici n-ar trebui să ajungă în instanță. Spre exemplu, cele din relațiile de familie, din raporturile locative, de vecinătate, coproprietate, succesiuni, din executarea obligațiilor asumate prin contract sau orice alt act juridic, conflictele din domeniul comercial și chiar cele penale de o gravitate mai redusă. Pentru acestea, soluționarea pe cale amiabilă, mai suplă și garantînd menținerea bunelor relații între părțile implicate, pare mai potrivită decît clasica rezolvare prin proceduri judiciare.
Profesiunea de mediator este una plurivalentă, complexă, interdisciplinară, și presupune cunoștințe de psihologie, sociologie, drept, precum și metode și tehnici specifice bazate pe comunicare și negociere. Reușita operațiunii de mediere depinde în mare măsură de mediator. Tocmai de aceea legea stabilește, prin reguli precise, atît condițiile de pregătire și instruire a persoanelor interesate de această profesie, cît și procedura de autorizare. (Alexandru AMITITELOAIE, Universitatea Bacovia)uridic, conflictele din domeniul come

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!