Fără prejudecăți

Politica dîmbovițeană și carul cu boi…

Mihai BUZNEA

Rămînem la guvernare, orice s-ar întîmpla, își declamă cu fermitate și claritate intențiile cei doi parteneri de Coaliție – PNL și UDMR, cu toate că rezultatele referendumului pentru demiterea președintelui suspendat i-ar împinge către nota zero la purtare și falimentul răsunător al unui mandat dus într-un picior, dar și acela beteag. Atitudinea liberalilor lui Călin Popescu Tăriceanu este una de sinucidere politică prin kamikadze, dar relevă, în același timp, cramponarea de o mentalitate lipsită de logica celui mai simplu adevăr: ești pe punctul de a rata totul, renunță și reconsideră-ți șansele. Se opun, însă, ambițiile alimentate și resuscitate de fascinația puterii: acum, ori niciodată! Din acest punct de vedere nu e nimic nou sub soare. încă acum vreo trei secole marele iluminist francez Voltaire ajungea la concluzia că „dintre toate bolile spiritului, cea mai îngrozitoare este patima puterii”. O patimă ce cu greu poate fi ținută în frîu, dacă nu cumva chiar a scăpat din hățuri, putînd conduce la un deznodămînt tragic, după cum își atenționa contemporanii același gînditor: „cea mai înaltă treaptă a măririi poate fi culmea nenorocirii”.
în disperarea lor de a găsi formula care să-i fixeze cît mai solid în fotoliile guvernării, atacate din toate părțile de artileria opozanților doritori, la rîndu-le, de onorurile și avantajele aceleeași puteri, actualii (încă) parteneri experimentează o alchimie politică cel puțin ciudată: constituirea unui nou pol de dreapta întărit prin atragerea falimentarului PNȚcd, care de vreo șapte – opt ani a intrat într-un cvasianonimat unde a fost împins de propriile-i neputințe, precum și a altor partide „de buzunar” – AP și PIN. Ar fi, după părerea multora, paiul care să-i salveze de la înecul în vîltoarea provocată de navigarea în ape tulburi și fără o cîrmă ideologică. O alternativă lipsită de șanse la un alt pol de dreapta (al doilea), cu un PD și PLD la fel de ahtiați după ciolanul puterii și pe care vor să-l înhațe cu orice chip. Dacă le vor lăsa PSD-ul și ceilalți posibili parteneri care roiesc prin preajma acestuia. Dar liderii acestora nu au aflat, probabil, de un adevăr ce nu poate fi pus la îndoială: „…învingătorii își însușesc imediat viciile învinșilor. S-ar spune că o anumită imoralitate molipsitoare țîșnește direct din centrul puterii” (după cum aprecia, la timpul său, R. Martin du Gard). Scopul scuză, însă, mijloacele, motivația unui asemenea apetit ce scapă adeseori de sub control fiind, după mai vechea apreciere a conaționalului nostru Mihai Codreanu: „Dacă tot omul, după Aristotel, este un animal politic, nu înseamnă că tot politicianul este om”.
De doi ani și jumătate românii trăiesc sub amenințarea instabilității și incertitudinii politice, a moțiunilor de cenzură și luptelor dintre partide și facțiuni. Recentul referendum se pare că a ridicat în așa măsură presiunea în oala în care fierbe ciorba guvernării, încît capacul stă să sară direct în capetele promotorilor săi trimițîndu-i direct la anticipate. Și-atunci cum să nu-i dăm dreptate aceluiaș Voltaire, care spunea: „O societate omenească guvernată în chip arbitrar seamănă foarte bine cu o turmă de boi puși la jug pentru folosul stăpînului”.
Și, pentru a încheia în pur stil politic dîmbovițean, să cităm un alt mare clasic, de-al nostru și în viață: „Măi animalule!”. ecentul referendum se pare că a ridicat în așa măsură presiunea în oala în care fierbe ciorba guvernării, încît capacul stă

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!