Doru CIUCESCU
În anii petrecuți la Casablanca am trecut de nenumărate ori pe lîngă vitrina unei agenții de voiaj în care se putea vedea un poster (afiș) imens cu o vedere splendidă a cascadei Uzud. Această publicitate mi-a stîrnit treptat interesul, așa că într-o zi am pășit pragul agenției respective. Imediat am simțit răcoarea și parfumul de iasomie al aerului condiționat. Stucatura pereților prezenta arabescuri care aminteau de palatul maur Alhambra din Granada. În schimb, spațiul relativ mic al agenției era ocupat eficient de piese de mobilier modern, din oțel cromat și imitație de piele: două birouri, două dulapuri metalice și tot atîtea canapele. În fața fiecărui birou se găsea cîte un fotoliu pentru clienți, dintre care unul era deja ocupat. Am fost invitat să iau loc în fotoliul liber de către o funcționară îmbrăcată într-o jelaba (rochie cu glugă și mîneci lungi, caracteristică portului din Nordul Africii) executată dintr-un material mătăsos, care mai mult punea în relief formele decît le acoperea. Brunetă, cu părul numai cîrlionți, avînd gurița ca o fragă, nasul rotund și pomeții obrazului proeminenți, marocanca era de o tinerețe iradiantă. În ciuda zîmbetului profesional, luminițele jucăușe din ochii ei trădau un interes aparte pentru mine.
– Oui, monsieur (Da, domnule), m-a întîmpinat ea.
– Bonjour, mademoiselle. Je voudrais m’intéresser sur la cascade Ouzoud. (Bună ziua, domnișoară. Aș dori să mă interesez despre cascada Uzud), am început eu timid.
– Vous êtes français (Dumneavoastră sînteți francez)?, mi-a răspuns ea printr-o întrebare, care m-a lăsat „la bouche bée” (cu gura căscată).
– Non, je suis roumain (Nu, eu sînt român), a fost rîndul meu să o las „la bouche bée”.
Entuziasmul domnișoarei era vădit în cădere liberă.
– Aa, votre pays est voisin de la Suisse (Aa, țara dumneavoastră este vecină cu Elveția)? a mai încercat angajata agenției de turism să-și păstreze o rămășiță de optimism.
– Non, mon pays est á côté de la mer Noire” (Nu, țara mea este lîngă Marea Neagră).
Acest răspuns a derutat-o complet pe domnișoara din fața mea.
– Vous êtes venu pour… (Dumneavoastră ați venit pentru…) a încercat ea să intre în subiect.
– Je suis venu pour m’intéresser sur la cascade Ouzoud” (Am venit să mă interesez despre cascada Uzud), am repetat eu motivul prezenței mele acolo.
– La cascade Ouzoud est la plus haute de l’Afrique avec ses 110 metres” (Cascada Uzud este cea mai înaltă din Africa datorită celor 110 metri ai ei) a început să-mi explice domnișoara.
Pentru mine contează foarte mult tot ce este la superlativ – cel mai, cea mai, cei mai, cele mai -, așa că auzisem ceea ce voiam să știu.
” Merçi, mademoiselle, pour les renseignements, je vais revenir” (Mulțumesc, domnișoară, voi reveni).
Am ieșit din agenția de turism cu hotărîrea de a vizita cascada Uzud cu prima ocazie.
Așa s-a făcut că într-o dimineață de aprilie serveam un ceai de mentă pe terasa descoperită a unui motel, avînd în față albia stîncoasă a uedului Uzud, care era plină numai pe jumătate cu o apă cristalină, de munte. În stînga, la o depărtare de nici 50 de metri, apele uedului dispăreau din raza vizuală, prăvălindu-se în abis cu zgomotul unor tunete. Soarele se ridicase de trei coți și razele sale jucau cu vaporii de apă de de-asupra cascadei o horă în formă de curcubeu. Un platan secular asigura o umbră deasă pe terasă. Spre surprinderea mea, în frunziș am observat mai mulți macaci care urmăreau atenți ce se întîmplă sub ei. Toate mesele erau ocupate de turiști. La masa alăturată erau două tinere turiste, dintre care una purta o pălărioară de paie cu o bentiță în culorile tricolorului belgian. De masa mea, care era plasată chiar lîngă balustrada de la marginea terasei, s-a apropiat un domn în vîrstă de aproximativ 50 de ani, cu ochi căprui-verzui, parcă imobili. Avea părul „sel et poivre” (sare și piper), tuns scurt și o barbă „de trei zile”, care bătea în albastru. Fruntea-i înaltă prezenta cîteva riduri paralele. Mîinile lui păreau disproporționat de lungi comparativ cu înălțimea de aproximativ 1 metru și 80 de centimetri. Purta un tricou grena cu guler, care scotea în evidență tenul lui alb. O pereche de pantaloni lungi, deschiși la culoare și una de mocasini îi completau ținuta. Mi-a cerut permisiunea să se așeze pe unul din cele trei locuri libere de la masă și apoi s-a prezentat. Așa am aflat că îl cheamă Tarec (Calea) Jabali (Munteanul) și că este profesor de geografie la Liceul industrial „Al Khuarizmi” din Casablanca.
– Soția și băiatul sînt plecați la socrii mei din Rabat. Eu am preferat să merg la munte. Vin aici de cîteva ori pe an, mi s-a destăinuit profesorul. Îmi plac foarte mult minunile naturale. Din păcate, nu am avut posibilitatea să văd nici una din marile minuni naturale ale lumii, cum ar fi marele canion din SUA, cascada Niagara de la frontiera dintre SUA și Canada, marea barieră de corali din Australia, cascada Iguaçu de la frontiera dintre Brazilia și Argentina, muntele Fuji din Japonia, cascada Victoria de la frontiera dintre Zambia și Zimbabwe, muntele Everest din Nepal, cascada Angel din Venezuela, muntele Kilimanjaro din Tanzania, golful Fundy din Canada sau insula Krakatoa din Indonezia. Cascada Uzud își trage numele de la măslinii care cresc pe pantele din împrejurimi; „uzud” în limba berberă înseamnă măslin. În lacul de la baza cascadei vin macaci să bea apă și să se scalde.
– Monsieurs, comment se fait que le ciel est clair, mais de l’eau tombe du ciel. C’est un sort de pluie formée par les milliards de gouttelettes d’eau, qui sautent de la cascade Ouzoud et sont portées par le vent (Domnilor, cum se face că cerul este senin, dar din cer curge apă? Este un fel de ploaie formată de miliardele de picături de apă care sar din cascadă și sînt duse de vînt)? a intervenit belgianca fără pălărioară de la masa vecină.
Profesorul de geografie, care mai fusese prin locurile acelea, s-a dovedit mai documentat decît mine și a răspuns rapid:
– Non, mademoiselle. Il ne s’agit pas de la cascade Ouzud. Ce n’est pas de la pluie, non plus. C’est, excuse-moi,… du pissat des macaques cachés là-dessus, dans les branches du platane (Nu, domnișoară. Nu este vorba de cascada Uzud. Nu este nici ploaie. Este, scuzați-mă… pipi-ul macacilor ascunși de-asupra, în ramurile platanului)!
Lasă un răspuns