QUO VADIS?

Piață și moralitate

Ștefan MUNTEANU

• egoismul ca modalitate de realizare a binelui colectiv n viziunea lui Adam Smyth (2)

Constatăm, prin urmare, că potrivit concepției gînditorului englez, omul este stăpînit de două categorii de înclinații. Pe de o parte de instinctul de autoconservare, manifestat în maximizarea propriului interes, iar pe de altă parte de sentimentul „iubirii aproapelui”. Din cele arătate rezultă, măcar la nivel de ipoteză, că în lucrarea „Teoria sentimentelor morale” Smith a avut în vedere, cu precădere, omul „teologic”, stăpînit de sentimentul „iubirii aproapelui”, iar în „Avuția națiunilor” restrînge analiza doar la omul „economic”, pre-social, înclinat să cîștige din comerț. Ideea este că, în aceeași măsură ca și sentimentul „iubirii aproapelui”, instinctul de autoconservare este o tehnică de supraviețuire hărăzită de un plan divin. Altfel spus, atît instinctul de conservare, care reclamă acțiuni de maximizare a interesului, cît și iubirea aproapelui, care presupune compasiune și empatie, fac parte dintr-un proiect divin. Tot în lucrarea „Teoria sentimentelor morale”, Smith afirmă: „Dezideratul asentimentului și această aversiune față de dezaprobarea celorlalți nu l-ar fi putut face adecvat societății pentru care a fost format. Drept urmare, natura l-a înzestrat nu doar cu dorința de a se bucura de aprobarea semenilor, ci și cu aceea de a merita sau de a fi ceea ce el însuși privește cu ochi buni la cei din jur”. Aceasta înseamnă că individul are o predispoziție naturală de a emite judecăți de ordin moral. însă, această predispoziție nu constituie o sursă suficientă de control, întrucît poate intra în conflict cu instinctul de conservare. De aceea, predispoziția naturală pentru moralitate trebuie întărită prin stabilirea, la nivel social, prin generalizări inductive, a unor reguli privind corectitudinea comportamentului, pornind de la poruncile divine. Acest presupus cod de moralitate pare a fi premisa pe care se sprijină Adam Smith atunci cînd susține, în „Avuția națiunilor”, că prin însumarea acțiunilor interesate ale indivizilor se dobîndește binele colectiv, acceptabil sub aspect moral. Ar fi vorba, altfel spus, despre un fundament etic impregnat în conștiința individuală, care ar crea premisele unei autoconstrîngeri colective capabilă să asigure o armonie relativă, o funcționare corectă a pieței.
Desigur că la nivel abstract, doctrinar, ideile lui Adam Smith par încă de actualitate, însă cu aplicabilitate parțială și numai la sfera economicului. Pentru că promovarea intereselor individuale nu înseamnă întotdeauna și promovarea interesului colectiv, nici chiar în activitatea economică. Argumentația devine și mai îndoielnică atunci cînd aceste idei sînt extrapolate dincolo de domeniul economicului. Oricum, idealul pragmatic al compatibilității egoismului cu morala, sub guvernarea principiului „mîinii invizibile”, pare mai mult o poveste, aproape incredibilă românilor.igur că la nivel abstract, doctrinar, ideile lui Adam Smith par încă de actualitate, însă cu aplicabil

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!