Pelerin în Țara Sfîntă

Ierusalim – Sfîntul Mormînt (2)

Doru CIUCESCU

…Grupul nostru de turiști s-a reunit la oprirea a XIII-a, la locul denumit Piatra Ungerii, unde Iisus a fost pogorît de pe cruce și a fost pregătit pentru punerea în mormînt. M-am așezat la o altă coadă, dar mult mai mică. Am avut răgazul să răsfoiesc într-un carnețel, unde notasem că Iosif din Arimatea, un discipol al lui Iisus, „s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Iisus” (Luca 23: 52) și că, apoi, „au luat deci trupul lui Iisus și L-au înfășurat în fîșii de pînză de in, cu miresme, după cum au obiceiul iudeii să îngroape” (Ioan 19: 40). Ghidul Andrei ne-a atras atenția că placa de marmură a fost pusă pentru a proteja locul de amatorii de suveniruri care, pur și simplu, dislocau cu scule mai mult sau mai puțin improvizate bucăți din stînca Golgotei. Placa alb-cărămizie era evident diferită de aceea văzută de Dimitrie Bolintineanu în anul 1853: „o piatră de marmură albă”. Deasupra Pietrei Ungerii am văzut atîrnînd opt vase din porțelan alb umplute, conform tradiției, cu „o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe”. (Ioan 19: 39). Alături de soție am îngenunchiat în fața Pietrei Ungerii și ne-am lăsat cu pieptul și capul pe placa de marmură și am sărutat-o, așa cum am văzut că fac toți cei prezenți. Amîndoi am simțit un miros paradisiac de aloe și alte parfumuri orientale.
…Am ajuns lîngă Mormîntul Sfînt, ultima oprire, a XIV-a, de pe „Via Dolorosa”. Aici „(…) un om bogat din Arimatea, numit Iosif (…) a luat trupul (..) și l-a pus într-un mormînt nou, al lui însuși, pe care-l săpase în stîncă. Apoi, a prăvălit o piatră mare la ușa mormîntului și a plecat”. (Matei 27: 57 – 60) în același timp, Mormîntul Sfînt reprezintă locul unde un înger a zis: „Nu vă înspăimîntați! Căutați pe Iisus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici (…)” (Marcu 16: 6). Conform așteptărilor, a fost nevoie să rezistăm la o altă coadă, la care coastele tuturor au fost supuse la o presiune aproape de limita de rupere. După aproape trei ore de patimi, am intrat în capela Sfîntului Mormînt, formată din două încăperi cu pereții placați cu marmură: un vestibul și o cameră mortuară. Prima incintă este locul unde s-a arătat îngerul care a anunțat învierea Mîntuitorului. Pe un piedestal situat în mijlocul vestibulului am văzut un fragment din piatra de la ușa mormîntului. Printr-o ușă strîmtă am intrat în a doua incintă, unde, imediat, am fost luat în primire de un oficial în straie călugărești, care m-a apucat de brațul stîng pentru a mă dirija rapid în spațiu. La dreapta am văzut lespedea din marmură care acoperă Mormîntul Sfînt. Deasupra, pe peretele laturii lungi a mormîntului erau trei icoane reprezentînd învierea în tot atîtea stiluri: grecesc – în centru, armenesc – la stînga și latin – la dreapta. Am mai avut timp să fac semnul crucii și să sărut lespedea de marmură, deoarece am fost condus la ieșire, după cel mult zece secunde de la intrare. Totuși, am mulțumit lui Dumneazeu că am avut privilegiul să parcurg în totalitate Drumul Crucii, chiar dacă am fost nevoit să îndur uneori patimi de…pelerin!ie călugărești, care m-a apucat de

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!