Salvarea săracilor…

Eugen VERMAN

… A dat în floare sunătoarea și piața mare a Bacăului e plină de sărăcimea satelor. La tarabe, pe scări, prin colțurile pieții, copii și chiar bătrîni îți flutură, pe dinainte, buchete cu această plantă medicinală atît de cunoscută și atît de căutată, cerșind, aproape, cîțiva leuți pentru „marfa” lor. Sînt, mai ales, din satele megieșe orașului – Buhoci, Bijghir, Secuieni etc – încă de cu seară s-au dus pe cîmpuri, unde planta a înflorit, și au cules-o și au pus-o în buchete, trei buchete la un leu, iar dacă dorești să cumperi de – să zicem cinci lei – atunci, spunîndu-ți „bogdaproste”, vînzătorul îți va întrece cel puțin două – trei legături. Mă aliniez și eu cumpărătorilor – treaba asta o fac de vreo trei decenii – și cumpăr, de cinci lei, de la un om din Bijghir. Mai întîi îl întreb ce se mai aude prin comună, prin satul lui; …e jale mare, omule, nu plouă, murim de foame; ce mai e pe la fostul complex de creștere a porcilor, unde șef era inginerul Puiu Mazerschi?; omule, ce întrebare îmi pui, păi nu mai e nimic din ce știi mata, pe atunci trăia tot săracul; și, uite-așa, îi intru, cum s-ar zice, în piele, și aflu că are 58 de ani, șase copii și vreo șase nepoți și că dincolo de această bogăție abia își duc zilele, el și baba lui. Omul e tras la față, nebărbierit, cu ochii încercănați și roșii, pare tare obosit și apatic. Nu mai spun de îmbrăcăminte, haina, ponosită, lasă să se vadă o cămașă fostă, odată, albă, iar pantalonii și adidașii din picioare sînt și ei vechi și murdari… Dar să vedeți puzderia de copii! Vai de viața lor! Cu bluze jerpelite, cu blugi – că și pantalonii ăștia au pătruns în lumea satelor noastre – ponosiți, roși de atîta purtat, desculți sau încălțați cu teniși ori pantofi sparți, roși – te imploră, aproape, să le dai atenție și, mai ales, să nu-i lași „neîntrebați”. Ar merita ca toată lumea asta din piață să-i facă fericiți și să le cumpere rodul muncii lor de o după-amiază sau de o zi… Cei de acasă îi așteaptă cu speranțe neînchipuit de mari, poate de bănuții aceia depinde mîncarea pe cîteva zile a unor familii întregi…r! Cu bluze jerpelite, cu blugi – că și pantalonii ăștia au pătruns în lumea satelor noastre – ponosiți, roși de atît

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!