Normalitate paradoxală

Poate din cauza căldurii se văd unele lucruri strîmb. E mai simplu să dăm vina pe caniculă pentru unele evenimente și întîmplări care se pot situa la fel de bine pe oricare parte a hotarului ce desparte normalul de paradoxal.

Cu cîteva zile în urmă, o știre scurtă și destul de timidă anunța că reprezentantul permanent al României la Oficiul Națiunilor Unite din Geneva a fost desemnat șef al Consiliului pentru Drepturile Omului din cadrul organizației. Ambasadorul Doru Romulus Costea îi va succede președintelui în exercițiu, mexicanul Alfonso de Alba, cel care a pus în funcțiune noul departament al ONU. Cu certitudine, aceasta este o veste bună pentru noi. 47 de state fac parte din acest consiliu, alese fiind de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Fiecare stat și în special cele 47 de țări membre ale consiliului vor fi nevoite să se supună, o dată la patru ani, unei evaluări a situației drepturilor omului. Toate bune și frumoase pentru că, în România, drepturile omului sînt – nu-i așa? – respectate pe deplin. Să rîdem ori să plîngem? Astăzi, oricine poate spune ce gîndește, în virtutea libertății de exprimare, oricine poate călători unde dorește, conform dreptului la liberă circulație, și poate face orice îi trece prin cap, dacă nu încalcă vreo lege. Cu toate acestea, România este prima țară din Uniunea Europeană – și a doua pe continent, după Rusia – ca număr de dosare aflate pe rolul Curții Europene pentru Drepturile Omului. Cum se împacă această situație cu președinția Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului – numai ambasadorul Costea ar putea să știe. Și, deși n-are nici o vină pentru interpretările date aiurea legilor de către unii procurori și judecători din România – motivul care a trimis cele mai multe dosare la CEDO – el va trebui să aibă pregătit un răspuns în caz că va fi întrebat de vreun curios de prin ONU.
Dar altfel n-ar trebui să ne mai mire nimic. România este țara paradoxurilor din ’90 încoace. începînd cu sutele de oameni uciși la revoluție fără să existe vreun criminal dovedit că a tras, și pînă azi, cînd moneda națională se întărește în continuu față de euro, dar – curios! – și prețurile cresc cu aceeași fermitate. Sau cu 3,4 milioane de români plecați la muncă în străinătate, dar și cu șomaj în țară. însă recordul în materie de situații aparent contradictorii s-a instalat demult în politică. Legi și hotărîri schimbate după cum bate vîntul, dar și bîlbe originale – cum sînt perechile de moțiuni depuse zilele trecute de PD și PSD, două pe agricultură, respectiv două contra ministrului Sănătății. Acum ar fi culmea ca fiecare dintre inițiatori să-și voteze doar moțiunea lui, nu și pe a celuilalt. De fapt, n-ar fi ciudat, ci absolut normal, nu-i așa?

Radu MEȘNIȚĂ
radu.mesnita@ziaruldeiasi.ro
cu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!