MAXIME ȘI CUGETĂRI

Prostia harnică țese scenarii artificiale

Vasile PRUTEANU

Cînd țării îi merge rău, scenariștii manipulatori ai opiniei publice se înmulțesc peste măsură, asemenea chinezilor. Și mai anapoda ca acum parcă nu i-a mers niciodată în ultimii zece ani: secete, inundații, alunecări de teren, instabilitate politică, scandaluri care mai de care mai moțate, minciună, populism, cam tot ce se poate imagina mai malign în viața publică. Materia evenimentelor fiind atît de bogată și diversă, scenariștii trăiesc viața cotidiană în variantă rebusistică, fabulatorie, în raport cu simpatiile pro-prezidențiale sau pro-guvernamentale. Așa, de pildă, pentru a-i atesta președintelui opinia negativă față de numirea lui Adrian Cioroianu în funcția de ministru de externe, Agenția de știri „Media Pro” a lansat minciuna incalificabilă că acesta a făcut România de rușine într-o vizită protocolară de curtoazie la Washington, stîrnind o adevărată furtună într-un pahar cu apă. Nici o altă agenție din lume nu a comentat în acest mod denigrator un astfel de eveniment, realmente lipsit de semnificație. Am lucrat într-o agenție similară aproape 20 de ani, dar așa ceva era de neimaginat, de neîngăduit. Minciuna a adunat, seară de seară, pe micile ecrane, așa-ziși analiști, care au gonflat-o mai abitir decît se umflă o broască atunci cînd se opintește să orăcăie în smîrc.
Pe asemenea scenarii de ficțiune probabilistică se îmtemeiază cam toată politica românească, devastată de disensiuni nebuloase, idiosincrazii partinice, simpatii și antipatii fără reazem în viața reală.
Rezultatul unor prezumții de acest tip, e invariabil nociv. Nu cred că trebuie să ne lăsăm conduși de scenariști, cum se lasă orbii conduși de cîini. Pentru că, psihologic vorbind, se obține o mahmureală paralizantă, o lehamite fără vindecare.
Spre stări similare ne împinge, de altfel, întrega clasa politică autohtonă, falsificînd o evidență de primă instanță prin una fictivă, de a doua instanță. Seria de moțiuni de cenzură (de la una antiguvernamentală la altele simple pe diverse teme), întreține confuzia și incertitudinea privind actul de guvernare, chiar dacă realitatea este departe de nesfîrșitul harțag al liderilor de partide. Numai așa istoria contemporană pare construită pe un principiu înșelător, pe dedesubturi ascunse sub mantia oligarhiei, o șmecherie cu un dublu scop: menținerea la putere și îmbogățirea nedreaptă pe spatele poporului. Nu vi se pare o mentalitate perdantă, moștenită din comunism? Nu cumva întotdeauna comuniștii au asmuțit sărăcimea împotriva celor mai avuți? Seneca zicea că „niciodată nu va fi fericit cel pe care îl chinuie bunăstarea altora”. Acesta pare a fi chinul de care nu se poate lepăda întregul Partid Democrat, condus de un Brînzovenescu gata oricînd să repete cuvînt cu cuvînt obsesiile prezidențiale. Numai că „oamenii cinstiți pricep cu greu intrigile încîlcite” (Balzac), pe care minusculul șef de partid le țese cu atîta perseverență. Dacă mai adăugăm pe Dan Voiculescu, Mircea Geoană, Vadim Tudor, Gigi Becali etc., ni se conturează un tablou mai mult decît vivant al prostiei harnice și dedesubt lucrătoare de scenarii artificiale, dirijate spre opinia publică repede crezătoare și „iute vărsătoare de sînge fără giudeț” (Miron Costin). Cîtă încredere mai putem acorda capacității de discernămînt a unui electorat care a adus de trei ori pe Ion Iliescu în fruntea statului și care, acum, nostalgic, și-a găsit un nou tătuc în persoana lui Traian Băsescu?a perseverență. Dacă mai adăugăm pe Dan Voiculescu, Mi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!