CONTRAPUNCT

Marfă de export…

Eugen VERMAN

Vești tot mai îngrijorătoare vin de prin Italia, Spania, Anglia… Cel puțin pentru italieni, România a devenit cel mai mare „exportator de hoți de buzunare, de traficanți de carne vie, de spărgători de bănci și magazine, de specialiști în clonări de carduri bancare, de cerșetori „. Zilele trecute, la Roma, premierul nostru, domnul Călin Popescu Tăriceanu, și premierul Italiei, domnul Romano Prodi, au discutat amănunțit problema, liderul „patriei sacra” afirmînd că situația nu afectează cu nimic relațiile noastre bilaterale, românii, în general, care muncesc în Italia, constituind o comunitate serioasă, harnică, pricepută, care s-a integrat armonios în cotidianul italian. Dar, iată că pe lîngă acești români viețuiesc, acolo, și conaționali de-ai noștri care își fac de cap. Mi-amintesc, acum, de spusele unui amic – domnul inginer Iulius Popovici, fost director la Direcția Agricolă – care, aflîndu-se în metroul parizian, a fost martorul unui moment deloc benefic pentru vizita sa în Orașul Luminilor: un glas sobru, din difuzorul din vagon, punea în gardă călătorii că „în metrou sînt români ” și, în consecință, lumea să fie atentă la buzunare… Revenind, am aflat că anul trecut, într-o lună și jumătate, în Italia au fost prinși 850 de români furînd, din care 150 au și fost expulzați înapoi, în țara de baștină… Un autentic „export ” de copii are loc, în același timp, în țara latină atît de căutată de hoții noștri. E vorba de zeci de mii de copii, între 2 și 12 ani, puși să cerșească. Alții, ceva mai mari, dar tot minori, sînt specializați în furturi din buzunare. Un român de 15 ani a fost prins de 15 ori, dar, fiind minor, i s-a dat de fiecare dată drumul. Rețele dintre cele mai mizerabile, aducătoare, însă, de sute de milioane de euro, funcționează în Italia, rețele de români, dar și mixte, pentru că, la urma-urmei, și italienii își au faliții lor… La întîlnirea de care aminteam, premierul român a convenit cu cel italian să fie trimiși, din România, polițiști care să ajute la anihilarea fenomenului cu care Italia se confruntă în orașe ca Roma, Torino, Livorno. Astfel, se poate spune fără a greși că românii au devenit „spaima Occidentului”. Nu, nu e un motiv de mîndrie! Sînt convins că marea, covîrșitoarea majoritate a poporului nostru trăiește un sentiment de adîncă amărăciune, o revoltă firescă, dar căreia nu putem să ne opunem. Mă gîndesc, acum, la ce-aș putea face eu, român onest, cinstit, care nu cred că voi ajunge să… ajung vreodată prin Italia sau Spania sau Franța… Doar să scriu, că asta mi-e meseria, chiar dacă bat la poarta vîrstei de șapte decenii. Dar vecinii mei, Șerban, Miron, Paiu, Șmit, Mitrea, Boca și ceilalți? Ei ce-ar putea să facă? Știu părerea lor; și ei trăiesc deziluzia efectelor amare ale „liberei circulații a persoanei”, și ei trăiesc drama care ne apasă pe toți, și anume faptul că mulți, foarte mulți dintre oamenii de rînd din țări precum cele amintite ne consideră niște hoți, niște inși periculoși, niște subdezvoltațI mental și cultural, moral. Cert e, însă, că orice „export” poate fi „ponderat”, controlul „calității” poate fi mai exigent, nu orice „marfă” poate ajunge peste hotare dacă nu-i superioară din toate punctele de vedere. Chiar dacă voi fi contrazis, pentru asta optez! Helvetica-R vineri 27 iulie 07.

Marfă de export…

Eugen VERMAN

V

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!