JURNALUL UNUI OUTSIDER

Biserica și politica

Ioan NEACȘU

Adormirea Prea Fericitului Patriarh Teoctist și iminenta alegere a noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române au produs o furtună mediatică de mult mai mare amploare decît un cataclism natural și, așa cum se întîmplă, puhoaiele învolburate au scos la suprafață multe gunoaie. Ziariști și politicieni care n-au călcat în viața lor în biserică, sau care nici măcar nu-s creștini, ca să nu mai spun că habar nu au de tradițiile bisericii și de dreptul canonic, își dau cu părerea. Ei organizează dezbateri ample la televiziune sau în ziare despre moartea Pea Fericitului Părinte, despre viața sa și a Bisericii, despre viitoarea alegere și despre ce „interese” vor fi în joc etc. Discuția se duce ca și cum ar fi vorba de un ONG, sau chiar de un SRL! Se confundă mereu Biserica lui Dumnezeu, care nu are cum să se schimbe, să se „modernizeze”, deoarece este așa cum a rînduit-o Iisus, cu instituția pămînteană, care a parcurs un proces lent, dar continuu, de secularizare în acești două mii de ani. Biserica Ortodoxă este cea mai aproape de tradiție, dar nu a devenit o organizație cvasipolitică, așa cum ar dori-o mulți. Alegerile nu se fac „din cinci în cinci ani”, cu demagogie și campanie electorală, ci „sub insuflarea Duhului Sfînt”, cum spun canoanele bisericii. Ce-ar fi de modernizat? Să se țină Sfînta Liturghie pe muzică rock, sau să se înlocuiască Psalmii cu manelele ? Doamne ferește! Duceți-vă la o miezonoptică la mănăstirea Petru Vodă, apoi mergeți tot la miezul nopții într-o discotecă și veți vedea deosebirea dintre rai și iad! Se confundă, în focul discuțiilor, trupul veșnic al Bisericii lui Dumnezeu cu instituția din ce în ce mai secularizată. Biserica este, însă, o ființă teandrică, nu se poate rupe în două, așa cum un creștin nu poate trăi doar în trup, sau doar în duh. Colegiul Electoral Bisericesc urmează cu strictețe niște canoane, el nu-i parlament, nu poate fi influențat cu mijloace politice, nu se fac „jocuri”, un domn Frunzăverde nu poate orienta decît doar propriul său vot, iar politicienii, securitatea, masoneria, ziariștii, cel viclean în zadar se zbat, ei nu pot distruge Casa lui Dumnezeu.
În fond, de ce atîta agitație? Datorită faptului că Biserica are 80% în sondaje, ea se bucură de încrederea și dragostea tuturor românilor creștini. În zadar se zbat cei mai sus pomeniți, slava Bisericii este un reflex al slavei lui Dumnezeu; ei nu vor putea avea niciodată o asemenea „imagine” în electorat, oricîți „specialiști” de peste ocean sau autohtoni ar angaja! Atunci cînd nu pot egala încrederea de care se bucură Biserica în rîndul românilor, nu au altă soluție decît distrugerea ei. Este denigrată, este culpabilizată, este împiedicată să-și construiască o Catedrală patriarhală, este văzută ca și cum ar fi o instituție oarecare, slujitorii ei sunt considerați funcționari și tratați cu ostilitate etc. CNSAS-ul , această unealtă diabolică, inventată, sau măcar exploatată de securitate pentru a-și valorifica „munca” de intimidare și denigrare a elitelor românești, se amestecă în Biserică și promite „dosare”, iar „domnul” Mircea Dinescu lansează calomnii pentru a coborî Biserica în ochii celor care-l ascultă. Domnii Tatulici, C.T. Popescu, Stelian Tănase, Dan Diaconescu, Alina Mungiu și compania, o serie de „fătuci” care se hlizesc insinuant, comentînd alegerea Patriarhului ca pe un eveniment monden, formează o legiune adunată de cel viclean pentru a distruge Biserica. Lor li se opun vocile de adevărați creștini ale unor Roxana Iordache, Răzvan Teodorescu, Marian Miluț, Dan Puric, Romulus Dan Busnea și alții, care dau cinstea cuvenită acestui eveniment din viața Bisericii noastre. Politicieni adevărați, ca domnul Adrian Iorgulescu, ori Bogdan Olteanu, s-au pronunțat ferm împotriva imixtiunii politicului în Biserică. Iată de ce atunci cînd văd această luptă, sublimă și ridicolă în același timp, la poalele Bisericii lui Dumnezeu, îmi vine să exclam, precum Lucian Blaga în finalul „Meșterului Manole”: „Doamne, ce strălucire aici și ce pustietate în noi!”.enită ace

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!