Avers & Revers

La ce bun cultura?

Dan PERȘA

Deși privită astăzi într-un mod negativ, cultura continuă să existe. Are o rezistență a ei, în ciuda tuturor vicisitudinilor prin care trece societatea românească. Și a avut mereu, indiferent de timpul lumii, de tipul de civilizație. Chiar în perioada lui Hitler, cînd s-a ordonat arderea unor cărți în piețele publice, cultura a continuat să existe. Ba chiar mai vie decît în perioadele de dolce-farniente burgheze, cînd cultura devenea un consum rafinat. De ce continuă ea să existe, cînd putem spune foarte ușor și unii chiar o spun: ce nevoie avem de cărți, ce nevoie avem de reviste culturale, ce nevoie avem de teatre, de filarmonici, de compozitori și pictori? O spun cei care, cu siguranță, nu citesc, nu merg la teatru, nu ascultă muzică. însă, la urma urmei, de ce am face așa ceva, de ce am citi, de ce am urmări o piesă de teatru, de ce am asculta o simfonie? Doar putem trăi și fără ele. Cred că la întrebarea aceasta, ce poate fi privită drept cinică, perfect legitimă însă, nu se poate da un răspuns generic, ci fiecare trebuie să răspundă pentru el însuși. Eu judec cultura prin ceea ce îmi place mie din ea. Am citit cu aviditatea cărți în adolescență și am frecventat cinematecile. A fost una dintre cele mai frumoase perioade ale vieții mele și din tot ce am citit și am vizionat, ce mi-a rămas? Ar fi o gogoriță să spun că important e că am o cultură generală și că mă exprim frumos! Desigur, nici latura educativă nu e de ignorat, dar ceea ce mi-a rămas cu adevărat important, e o imensă bucurie. Care s-a păstrat în timp și care nu cred că se va pierde niciodată. E solidară cu viața mea și iubesc și acum cărțile și filmele. Nu am fost la fel de avid de teatru, de operă și, chiar dacă sălile de concerte m-au atras, nu le-am frecventat cu fervoare. încît aș putea spune: la ce bun teatrul, la ce bun opera? Dar nu o spun, pentru că, aidoma mie cu cărțile și filmele, există oameni ce au adunat o mare bucurie mergînd la teatru, mergînd la operă. Și știu că trebuie să le respect acestor oameni însumarea de bucurii ce vor ajunge să facă parte din ființa lor și îi vor însoți toată viața. E drept, nu mai sînt un la fel de avid cititor și un la fel de înrăit cinefil. Și aș putea spune: la ce bun cărțile, la ce bun filmele? Dar iată că a existat o perioadă a vieții mele cînd am fost lacom de cărți și de filme. Iar acest lucru se repetă generație de generație. Fervoarea mea a scăzut pentru că am citit cele mai bune cărți și am văzut cele mai mari filme, iar acum, cînd citesc o carte, o compar cu acele cărți mari și nu mai e același lucru lectura, iar cînd văd un film, îl compar cu filmele marilor regizori și-mi vine greu să urmăresc producții îndoielnice. Dar noua generație o ia de la capăt, citește marile cărți și vede marile filme, așa cum am făcut-o și eu în adolescență și tinerețe. Dacă nu pentru alt motiv, acesta e cel care mă impresionează atunci cînd vine întrebarea: de ce să avem cultură? Pentru ceea ce rămîne viu în noi de-a lungul întregii vieți și pentru copii noștri. m

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!