Mihai BUZNEA

Omul nu are un cuvînt mai nobil pentru a arăta cine este decît numele său – spunea filosoful și esteticianul J. Herder atunci cînd încerca să definească natura umană și spiritul său veșnic. Pentru că doar individul este trecător, nu și specia căreia îi aparține. Iar faptele fiecăruia rămîn, indiferente la trecerea anilor. Poate că la aceste adevăruri eterne s-au gîndit doi dintre dascălii băcăuani – profesorii Gheorghi Iorga și Eugen Budău atunci cînd, în urmă cu cîțiva ani, au sugerat, propus și susținut o lăudabilă inițiativă care să aducă la scenă deschisă, în luminile rampei, numele și faptele celor care s-au consacrat nobilei cariere de educator. întîlnirile admirabile – sugestive prin însăși denumirea lor – se vor a fi o recunoaștere, o răsplată, un stimulent moral pentru cei care, indiferent de formulele la care apelează, își onorează condiția și profesia prin ceea ce fac și sînt și dincolo de catedră și sala de cursuri. Cei dintîi beneficiari ai acestor întîlniri sînt pensionarii, dar accesul la onorurile colegilor nu sînt exclusiviste. Ai împlinit o vîrstă? Ești aniversat în cadru festiv. Ai scos o carte, sau ai contribuit la editarea unor manuale alternative? Lansarea și prezentarea lor se fac în prezența cît mai multor dascăli. Ai obținut rezultate deosebite în plan artistic? Rețeta este aceeași. Iar gazda acestor admirabile întîlniri este, de fiecare dată, sediul Inspectoratului Școlar județean. Și cred că cel dintîi și cel mai mare cîștig al lor constă în faptul că performanțele tale, ale fiecăruia, cunosc consacrarea colectivă, își atrag girul celorlalți și își sporesc, indubitabil, valoarea morală.
în condițiile în care relațiile interumane din societatea noastră cunosc fenomenul înstrăinării, fiecare trăind pentru el sau, în cazuri fericite, dar rare, și pentru un grup restrîns de parteneri, spiritul de colegialitate al dascălilor băcăuani mi se pare unul ce ține de educație cu principii ferme, autentice. Individualismul este înlocuit de colectivism, în sensul său cel mai nobil. Pentru că, astfel, bucuria celui de alături devine bucuria tuturor. Ca și succesul. Ca și satisfacția.
Mi s-a oferit, zilele acestea, prilejul de a asista la o astfel de întîlnire. Care a fost cu adevărat admirabilă. Profesorul pensionar Mihai Semenov a împlinit 70 de ani. Dincolo de superlativele la adresa omului și educatorului Semenov, întrutotul firești a se rosti într-o astfel de fericită și frumoasă ocazie, tot ce s-a petrecut pe parcursul celor cîteva ore a purtat girul decenței, eleganței, spiritualității, valorii. Notorietatea celui aniversat nu esta doar una locală, performanțele sale didactice și extradidactice fiind cunoscute și apreciate pe plan național și internațional. Care i-au și croit un nume de renume: FARAONUL învățămîntului băcăuan. Las în seama altor cronicari-ziariști să-i prezinte cv-ul și revin la cuvintele de început: omul nu are cuvînt mai nobil pentru a arăta cine este decît numele său. Astăzi el se numește Mihai Semenov. umoasă ocazie, t

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!