Nestemate spirituale

Aurel V. ZGHERAN

în cuprinsul județului Bacău, și nu numai, s-au ridicat multe biserici care prăznuiesc la 14 octombrie pe ocrotitoarea Moldovei, Sf. Cuvioasă Parascheva, cea care, prin asceză și rugăciune, a dominat răul și a biruit vremelniciile. Aceste virtuți au atras și adorația și pioșenia locuitorilor satului Răchitoasa care, în vremurile de demult i-au închinat o biserică din lemn. Fiind strămutat de la locul inițial, unde au rămas mormintele cu pietre funerare ale ctitorului și urmașilor lui, sfîntul lăcaș se află acum în cimitirul satului de pe Dealul Viilor, cu fața înspre cătunul numit Cotul lui Decebal.
Răchitoasa cuprinde un mănunchi de case, cele mai multe făurite din furci de răchită și paiată, care sînt înșirate pe marginile unei șosele ce șerpuiește dinspre comuna Traian, înspre Podu Turcului. Este atestat documentar la 15 aprilie 1607, printr-un act de danii din partea lui Ion monahul, făcut de către domnul Moldovei, Simion Movilă, episcopului Romanului, Anastasie. Mai tîrziu, astfel de danii, constînd în prisăci cu stupi, ocini, obști sau averi, au fost făcute și de alți voievozi sau monahi, ori negustoi cu stare sau boieri cu ranguri în rîndul marilor familii moldave medievale.
Mărindu-se și obținînd putere economică, această așezare de pe Valea Zeletinului s-a înzestrat în timp cu multe lăcașuri de cult, cel mai vechi datînd din anul 1505, așa cum este inscripționat pe un clopot de la mînăstirea Răchitoasa. Apoi, în anul 1677, marele clucer Enache a construit o biserică din bîrne cu hramul Sf. Cuvioase Parascheva, un adevărat monument de arhitectură populară medievală a județului Bacău.
Această biserică, pe care ctitorii ei au întemeiat-o din rîvnă, meșterii au zidit-o cu osteneală iar preoții slujitori au făcut-o luminătoare și de folosință, prin intonarea rugăciunii și căreia pictorii i-au cules cerul pe pensoane, spre a-l revărsa pe fața icoanelor, nu poentru a-i jindui înaltul, ci pentru că i-au adorat stelele oglindite în marea albastră, e un nestemat spiritual, pe care lumea creștină îl înmpodobește cu dumitrițe, îi venerează crucile înfipte în bolțile unde se închid tainele Universului, cu mai multă ardoare și pioșenie, decît în tote zilele, la 14 octombrie, de peste trei sute de ani!…
ă,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!