Peregrin în Țara Sfîntă

Mîndria de a fi român

Minunile cuviosului Irinarh pe Muntele Tabor

Doru CIUCESCU

Știam că Muntele Tabor este asimilat cu locul Schimbării la Față a lui Iisus Hristos: „După șase zile, Iisus a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus (…) pe un munte înalt. Acolo s-a schimbat la față înaintea lor. Hainele Lui s-au făcut strălucitoare și foarte albe, de o albeață pe care nici un nălbitor de pe pămînt n-o poate da (…) Pe cînd coborau se pogorau de pe munte, Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, pînă va învia Fiul omului dintre cei morți.” (Marcu 9: 2 – 10)
Ajuns pe vîrful Muntelui Tabor, am avut parte de două bucurii neașteptate, care m-au făcut să mă simt mîndru că sînt român. Prima a fost că am vorbit românește cu patru călugărițe venite din Bucovina: Vichentia, Teodosia, Macrina și Eleonora, care slujesc la Biserica Schimbarea la Față din cadrul mînăstirii aparținînd Patriarhiei greco – ortodoxe din Țara Sfîntă. A doua surpriză am avut-o cînd am aflat că ridicarea Bisericii Schimbarea la Față a fost începută în anul 1859 de doi români: arhimandritul Irinarh Roseti și ierodiaconul Nectarie Banul, a căror faimă s-a păstrat printre localnici pînă în zilele noastre.
…Zi de aprilie în Galileea. Ne aflam pe drumul național 65. în ciuda arșiței diurne, însă datorită precipitațiilor căzute în sezonul ploios, frunzele încă erau de un verde crud, iar florile își etalau culori în mii de nuanțe. Jur -împrejur, pînă la orizont terenul plat al Văii Izreel; doar o movilă înaltă de 588 metri, cu aspect de carapace de broască țestoasă marină, acoperită de vegetație pînă la vîrf focaliza atenția pelerinilor: Muntele Tabor. Autocarul s-a oprit într-o parcare din mica localitate Kefar Tavor. De acolo urma să urcăm pe Muntele Tabor cu maxi – taxi, cale de trei kilometri. Cererea era mult mai mare decît oferta. în așteptarea mijloacelor de transport pelerinii se tîrguiau cu gălăgioșii vînzătorii arabi de suveniruri.
…Microbuzul urca cu viteza întîia spre vîrful muntelui pe un drum îngust și sinuos. Șoferul era un arab cu cruce la gît, vorbitor de arabă, ivrit și engleză. L-am salutat în arabă.
– „Min anțum?” (De unde sînteți?), mi-a testat el cunoștințele în arabă.
– „Min Rumania.” (Din România).
– „Samiaațum ar-rahib ar-rumanii Irinarh?” (Ați auzit de călugărul român Irinarh?)
Nu auzisem de călugărul român, dar n-am mai avut timp să răspund la întrebare deoarece ajunsesem la parcarea din fața mînăstirii greco – ortodoxe și șoferul se grăbea să se întoarcă în Kefar Tavor pentru a lua alți pelerini.
L-am auzit pe ghidul Andrei: „în prezent, întreaga culme a Muntelui Tabor aparține bisericii: la nord se află Mînăstirea greco – ortodoxă, iar la sud Mînăstirea franciscană, ambele construite pe ruinele unor foste biserici bizantine. în afară de semnificația lui sacră, Muntele Tabor reprezintă și un important loc strategic, motiv pentru care Ptolemeu I Lagos, rege al Egiptului între anii 323 și 285 de înaintea erei noastre, a construit aici o fortăreață ale cărei ruine se pot vedea și astăzi. ”
A avut dreptate Ptolemeu I Lagos, fostul general al lui Alexandru Macedon, cînd a zidit fortificația de pe Muntele Tabor, deoarece de pe culme se poate vedea ca în palmă întreaga Vale Izreel.
Biserica ortodoxă Schimbarea la Față este un edificiu din piatră cu aspect de cetate. în interior am remarcat o curățenie desăvîrșită întreținută de călugărițele Vichentia, Teodosia, Macrina și Eleonora, harnice dar scumpe la vorbă. Doar maica Vichentia mi-a spus:
– Construcția bisericii a început în anul 1859 la inițiativa arhimandritului Irinarh Roseti și ierodiaconului Nectarie Banul. Cum arhimandritul Irinarh s-a mutat în veșnica odihnă la sfîrșitul aceluiași an, a rămas ca ierodiaconul Nectarie să termine lucrarea, ceea ce s-a întîmplat în anul 1862.
– Cine a fost arhimandritul Irinarh, despre care știe și șoferul arab de maxi – taxi?
– Cuviosul Irinarh s-a născut în anul 1771 în Focșani. Părinții lui, din familie de dregători, l-au crescut în frică de Dumnezeu și l-au dat să învețe elinește. Cînd a avut 20 de ani, părinții lui au dorit să-l însoare, dar el, pe ascuns, a plecat la Mînăstirea Neamț, unde după trei ani a fost călugărit. Lucrînd ca ucenic la tipografia mînăstirii, el a devenit un iscusit meseriaș. A fost timp de doi ani și la Muntele Athos. În anul 1829 s-a întors în Moldova și a ajuns pustnic pe Muntele Horaița. În anul 1831 a întemeiat Mînăstirea Horaița și a devenit primul ei stareț. Apoi, în anul 1843 a plecat în Țara Sfîntă cu ierodiaconul Nectarie Banul. După doi ani s-a stabilit pe Muntele Tabor, unde a început să facă minuni.
– Minuni?
– A vindecat oameni. A făcut cîteva minuni, dar nu 59 cîte sînt menționate în Sfînta Scriptură că a făptuit Mîntuitorul.
…Am plecat de pe Muntele Tabor cu același maxi – taxi. Șoferul arab mi-a confirmat spusele călugăriței Vichentia. El a fost unul dintre puținii arabi întîlniți de mine care au auzit și de alți români în afară de „cei zece pentru România”.
i pînă în zilele noastre.
…Zi de aprilie în Galil

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!