Lumea românească

Burghezul și literatura

Dan PERȘA

Fără îndoială, apelativul de „burghez” e unul depreciativ. Cînd vine vorba despre literatură, trebuie să ne amintim că burghezia s-a născut într-o vreme în care nobilii (familii cu blazon), încă existau. Și că nobilii iubeau și gustau artele, citeau beletristică și filozofie, ascultau muzică clasică, învățau să cînte la un instrument muzical și învățau limbi străine. Pentru burghez, ceea ce conta era banul, capitalul. Dar un burghez nu se putea lăsa mai prejos decît nobilul și atunci cumpăra și el cărți, căuta să asculte muzică. însă pentru el literatura nu era același lucru ca pentru nobil. Nobilul înțelegea și iubea literatura. între el și arte exista o relație erotică. Pentru burghez, nici pomeneală de așa ceva. Conținutul literaturii îi este străin , iar faptul că achiziționează cărți pe care caută uneori să le citească, e un act cu totul gol de conținut. Cam acest lucru am văzut că se întîmplă pe multe dintre blogurile despre literatură. Avem și noi „burghezii” noștri, care citesc nu din vreun imbold lăuntric erotic, ci din aceeași socoteală pe care și-o făceau, mai demult, burghezii. Anume că omul care citește, nu se mai complexează în fața culturii. Dacă burghezul vroia să fie un egal al nobilului, cititorul burghez din zilele noastre vrea să fie un egal al oamenilor de cultură. Ceea ce nu-i reușește însă este înțelegerea culturii, de aceea toate actele sale sînt aidoma unei bufonerii: acte fără finalitate. El nu citește autonom, nu descoperă autorii buni, ci ia cărțile în jurul cărora se face vîlvă și se trezește, de multe ori, că e dezamăgit de ele. Pe bună dreptate, căci oricît ar fi acest cititor burghez de nepriceput, tot se plictisește cînd citește o carte relativ proastă. Iar cărțile ce ies în prin plan, de obicei sînt cărți slabe. Mult apreciații de public Coehlo, sau Dan Brown nu sînt decît astfel de autori de cărți de consum. Dar cititorii burghezi îi cumpără, pentru că sînt la modă. întocmai la fel se întîmplă și cu volumele literaturii române. Burghezul citește doar ce i se recomandă. Pentru că nu iubește ceea ce citește, el nici nu poate descoperi, de unul singur, autorii valoroși. Tolstoi, care era nobil, scria despre dragoste, moarte, moralitate. Pe cititorul burghez aceste lucruri nu-l interesează. Nu mai iubește, nu are fiori metafizici, nu se gîndește la moarte. Și, din lumea sa uscată, se declară cu mîndrie „burghez”, fără a ști ce, de fapt, înseamnă asta. Semnul bun apare abia cînd cititorul burghez se declară dezamăgit de literatura recomandată de cercurile de putere. E un semn că golul său interior captează cîteva sentimente. Și că, între el și literatură se poate naște, cu vremea, o relație erotică. cria despre dragoste, moarte, moralitate. Pe cititorul burghez aceste lucruri n

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!