„âmi este de ajuns cît mi-a dat Dumnezeu”

– în 2007 ai realizat aproape tot ce se putea. Medalie de aur la „europene”, medalie de bronz la „mondiale” și, bineînțeles, titlul de campion național. Ai vreo obiecție la cele pe care le-am afirmat?
– A fost un an excepțional, cel mai bun pentru mine pînă acum. âmi este de ajuns cît mi-a dat Dumnezeu și aș vrea să fie toată lumea la fel de bucuroasă cum sînt eu. Cea mai mare bucurie a mea a fost că am ieșit campion european și că m-am calificat la Olimpiadă.
– Tot te caută cei de la Dinamo, să te ia acolo…
– în primul rînd, sînt mulțumit de contractul pe care îl am cu Sport Club Municipal Bacău. Așadar, nu plec la Dinamo! Aici mă simt cel mai bine. Ca acasă, cum se spune. Și chiar este acasă.
– Vei continua să participi în campionatul Germaniei?
– Acolo lupt într-o competiție internațională, de fapt. Am posibilitatea să mă confrunt cu adversari de calibru. Nu vreau să spun că în țară nu am cu cine lupta. Este foarte bine să ai cît mai multă experiență și să cunoști cît mai mulți dintre sportivii de valoare din lume.
– 2008?
– âmi doresc, categoric, medalie olimpică. Nu se știe pe care o putem obține, eu și antrenorul.
– Și România…
– Cea mai mare bucurie a unui sportiv este să se facă auzit imnul țării sale la Jocurile Olimpice.
– Va fi 2008 și anul în care ți se va naște primul copil?
– Nu-i momentul acum să vorbim despre un nou Diaconu. Aveți răbdare! Deocamdată, la mulți ani, sănătate, inimă bună și, românilor, o viață cît mai frumoasă! (Marius AMBROZIE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!