Primul drum spre libertate

• 12 deținuți din Penitenciarul Bacău au fost ieri eliberați • singurul străin, un marocan, a fost dus direct la aeroport pentru a fi expulzat

12 deținuți – hoți de buzunare, bătăuși înrăiți, spărgători și găinari, mai mari sau mai mici – au „spart” ieri, în jurul orelor 11.00, poarta din spate a Penitenciarului Bacău. Majoritatea au fost așteptați la ieșire de rude sau prieteni puși pe chef. Alții, cei uitați de lume, au adăstat pentru cîteva clipe în fața penitenciarului, după care au luat-o la picior spre oraș. Mulți dintre ei erau îmbrăcați doar cu ce aveau cînd au fost arestați, în timp ce unul era încălțat chiar în papuci de plajă. În cele din urmă, toți s-au întors în societate. Unii cu gîndul de a intra în rîndul lumii, alții deciși să o ia de la capăt. Singurul ghinionist a fost un marocan, pentru care detenția a mai durat cîteva ore bune, pînă cînd a fost escortat la București, unde polițiștii l-au urcat în avion și l-au expulzat.

Lacrimi, pupături, strîngeri în brațe și chiote de bucurie. Aceasta era ieri imaginea din jurul Penitenciarului Bacău, în momentul în care ușile grele, din fier masiv, s-au deschis pentru 12 deținuți. Încet, unul cîte unul, de-acum foști deținuți, bărbații au făcut primul pas spre libertate. Puțini sînt cei care vor să povestească despre viața din spatele gratiilor. Un bărbat în jur de 60 de ani spune că a fost lăsat baltă de neamuri, poate pe bună dreptate: el a ispășit un an de închisoare pentru că și-a bătut nevasta. Îmbrăcat doar cu o cămașă și în adidași, proaspătul liberat a așteptat cît a așteptat să vadă vreo figură cunoscută. Spera, ne-a mărturisit, să vină nevastă-sa după el. După cîteva minute de tropăit, s-a hotărît brusc să o apuce către casă pe jos, cale de peste 60 de kilometri. „Oi găsi eu o ocazie la șosea”, și-a făcut curaj omul, luînd-o agale pe drumul către Onești.

Cei veniți să-i ia acasă pe proaspeții eliberați au avut de așteptat clipa revederii preț de o zi. Mulți sosiseră la Bacău încă de la primele ore ale dimineții să-i întîmpine la ieșire pe cei scăpați de după gratii. Cel mai tînăr dintre deținuții ieșiți ieri, un băiat de vreo16 ani care a preferat să rămînă anonim, ne-a mărturisit degajat că dacă nu găsește nimic de lucru, în scurt timp se apucă iar de furat: „Tot pentru ciordit m-au închis. N-aveam ce mînca și am dat cu laba. Dacă nu am să am nici de acum încolo bani de potol, îți dai seama că tot la umblat cu gheara ajung. Ori o tai la nemți, ori fur de aici”.

Văzîndu-se în stradă, mulți nu prea știau ce să facă cu libertatea lor. Întrebat ce va face acum, unul dintre ei ne-a răspuns că nu are unde se duce: „Nu am casă, nu am masă, unde mama dracu’ să mă lipesc? Cred că iau direcția pieții. Nu știu, dorm sub vreo tarabă sau oi vedea eu. N-am idee, moșule! Poate încerc să mă angajez, dacă m-o primi careva”.

Dar cel mai ghinionist dintre toți a fost, cu siguranță, Youssef Belbaraka, în vîrstă de 32 de ani, din Maroc. El nu a apucat să-și vadă nici prietena, nici copilul de un an și jumătate care-l așteptau la intrare, deoarece a fost urcat în mașina poliției și dus la București pentru a fi expulzat. ” Eram student la Facultatea de Stomatologie din Timișoara, unde anturajul m-a împins să fur de la un prieten. Anul trecut am fost condamnat la un an de închisoare și astăzi am ieșit, după zece luni. În închisoare am vrut să mă căsătoresc, însă procedurile sînt foarte complicate, dar sper ca Irina, prietena mea, să vină la mine în Maroc. Mi-e foarte dor de copil”, ne-a mărturisit singurul cetățean străin pus în libertate ieri.

Una peste alta, ieri s-au întors în societate 12 infractori. Unii cu gîndul de a intra în rîndul lumii, alții, precum tînărul hoț anonim, nu văd altceva mai bun de făcut decît să o ia de la capăt cu fărădelegile. (Florin CRĂCIUN)