Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Toma de Aquino
Unii oameni pun fericirea în plăcerile și bunurile lumii. Apoi văd că toate sînt deșertăciune și că omului nu-i prisosește nimic din toată osteneala sa sub soare. Alții, convinși de nimicnicia acestor bunuri, se întorc spre Dumnezeu; însă voiesc ca dorința de a fi fericiți, ce îi muncește, să fie satisfăcută, chiar de acum și totdeauna sînt gata să se tulbure și să se plîngă cînd Dumnezeu le retrage harurile Sale sau îi încearcă prin suferințe și ispite. Ei nu înțeleg că natura omenească e bolnavă și incapabilă în această stare de orice fericire adevărată; că încercările de care se plîng sînt leacurile trebuitoare pe care doctorul ceresc al sufletelor le întrebuințează în bunătatea Sa spre a-i vindeca și că toate nădejdea noastră pe pămînt, toată pacea noastră constă în a ne încrede cu totul în Dînsul cu o încredere plină de dragoste. âmpăratul prooroc David repetă adeseori această rugăciune: Miluește-mă, Doamne, că neputincios sînt. Vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele. Vindecă sufletul meu. Tu care vindeci toate neputințele noastre. Deci, în timpul acestei vieți răbdarea și o liniștită supunere a voinței în mijlocul întunecimilor duhului și a amărăciunii inimii; iar după aceasta și în curînd, în această viață, repausul netulburat, bucuria nemuritoare și fericirea lui Dumnezeu însuși, care îți va fi dată de a-L vedea față către față. Helvetica-R
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.