O mahala cît o țară
Vasile PRUTEANU
Să fim liniștiți! România reintră în ordine. într-o ordine puțin acomodantă, dar reală. La cît de tăioase și amenințătoare sînt manifestările publice prezidențiale, la cît de pătimașe sînt partizanatele noastre politice, ar fi de așteptat să plutim într-un ocean de rigoare morală și legalitate. în realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Bătălia de la vîrful statului se duce după cele mai neaoșe principii machiavelice, potrivit cărora „conducătorii unei țări nu trebuie să reprezinte interesele poporului lor, ci să-și administreze propriile interese legate de putere, care trebuie să primeze regulilor de drept”. în România contemporană, regulile de drept sînt invocate și puse la lucru tocmai pentru a servi interesele de imagine și putere ale unor grupări politice, nelegate în nici un fel de obștea civilă. Aceasta nu are nici un control asupra Puterii rezultată din alegeri, întrucît societatea civilă se află într-un îndelung proces de hibernare, moștenit din comunism, bine exploatat de actuala clasă politică. Noi, cetățenii, n-avem nimic de spus, nici nu sîntem întrebați, că n-are cine. Lupta se duce pe ecranele TV, în mass-media și în Justiție, cu mijloace ordinare de manipulare, iar populația asistă ca la un spectacol de marionete. în afară de discuții sterile, glasul ei nu se aude, tocmai fiindcă ONG-urile ce ar trebui s-o reprezinte s-au instituit ca forme birocratice subvenționate din exterior. Iar acestea rămîn partizane unei tabere politice sau alteia. De regulă, celei aflate la Putere. Adeziunile „sincere” se reajustează cu ușurință, fără prejudecăți stînjenitoare. Astfel, țara devine o imensă mahala, cîrtitoare, obedientă sau nu, dar inactivă și neputincioasă. Este rezultanta faptului că democrația ni s-a impus de sus în jos, nu dinspre „demos” (popor) spre „kreitos” (stăpînire), ci invers, ca dracu’. De aceea, poporul a reintrat în adormire, într-un proces de stagnare asemănător cu al „mămăligii” care nu poate exploda. Nu poți avea aleși responsabili dacă nu ai alegători care să-i tragă la răspundere, iar aceștia să aibă posibilitatea s-o facă. Or, toate mecanismele statului „muncesc” cu sîrg pentru a anihila orice încercare de a chema la ordine pe aleși. în rest, ni se servește zilnic „circ” din belșug, cu o versatilitate și o insistență năucitoare.
în construcția morală a poporului român versatilitatea nu e doar o carență de caracter. E, dimpotrivă, un efect al lipsei de convingeri, al adeziunilor superficiale de tipul fanilor de fotbal, al derutei politice. Nu ne rămîne decît speranța că, încet-încet, vom regăsi conduita articulată pe convingeri ferme, loialitatea și credința că vom ști și vom putea dezavua spectacolele grotești, instrumentate de instituții mult prea supuse „Puterii supreme”. Altfel, vom continua să adoptăm comportamentul banal al injuriilor la adresa primăriilor („care nu iau măsuri”), cel al violențelor din trafic și de pe stadioane, precum și tumbele lui Hopa-Mitică, simpatizant cînd al unei tabere, cînd al alteia, dar constant al celei ajunse la putere.ri ferme, loialitatea și credința că vom ști și vom putea dezavua spectacolele grotești, instrum
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.