Bucuriile muzicii

Nebun sau geniu?

Vasile PRUTEANU

Acest „Don Quichotte” (nebun sau geniu, sau și una și alta) continuă să fascineze lumea artistică. Puține opere literare au avut destinul cărții lui Miguel Cervantes. A creat vîlvă și s-a menținut în prim-planul contemporaneității timp de peste 400 de ani. După această capodoperă s-au creat filme artistice și muzicale, opere lirice, balete, spectacole de teatru, tablouri celebre, iar numeroși compozitori au produs lucrări simfonice tulburătoare. între acestea, cel mai complet și mai adînc inspirat mi se pare a fi poemul simfonic „Don Quichotte” al lui Richard Strauss, cîntat pentru prima dată la Bacău în concertul de joi seara al Filarmonicii „Mihail Jora”, sub conducerea lui Ovidiu Bălan. Poemul este unul programatic, ilustrînd, în 10 variațiuni, aventurile buclucașului hidalgo, aflat în luptă cu morile de vînt, cu imaginare turme de berbeci sau invocînd patetic dragostea Dulcineei etc. Deși compozitorul n-a urmat andaluzismul iberic, lucrarea are un marcant caracter hispanic, cu un colorit extraordinar. Misiune grea pentru violoncelista-solist Catherine Vanda Multhaler, care și-a tălmăcit partitura într-un stil desăvîrșit, plin de grație și cu cizelată muzicalitate. Ea a cîntat cu duioșie și emoție paginile grandilocvente și uneori de un melodramatism care atinge în chip voit grotescul, spre a ilustra semnificația acetui poem. în aceeași linie a evoluat la violă și Irina Cleopatra Pușcalău, cu sonorități pline, ample, subliniind ideile poemului cu sugestive mijloace de realizare. Maestrul Ovidiu Bălan s-a întrecut pe sine dirijînd poemul cu o nebănuită tensiune, fiind aclamat îndelung, împreună cu soliștii și orchestra, pentru transpunerea avîntată a unei muzici (care ridică numeroase obstacole de ritm) cu un echilibru al nuanțelor și coloritului instrumental ieșit din comun. Așa cum a fost prezentat acest celebru poem, cu profunda sa expresivitate și rara lui noblețe de idei, se pare că „Don Quichotte” este una dintre muzicile cele mai demne de ascultat în această lume babilonică.
Neobișnuit de strălucita sărbătoare muzicală a fost prefațată de pianistul Mihai Ungureanu, în Concertul „Imperial” al lui Beethoven, într-un stil ce ține de apanajul marilor artiști. înflăcărarea covîrșitoare și farmecul pianistic al solistului, vraja neîncetată de sonorități inspirate, bogăția armoniilor și apoteoza triumfătoare al elanurilor din finalul concertului vor rămîne mult timp în amintirea celor ce și-au rezervat prilejul de a le asculta. e babilonică.
Neobișnuit de strălucita sărbătoare muzicală a fost prefațată de pianistul Mihai Ungureanu, în

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!